a X-a F

Adolescenţi în 2010

“Cine sunt eu? dintr-o ploaie de umbre,
Parfum de vise tăcute, am devenit cine?
Cine sunt eu? Opresc a mea alergare,
Spre ce mă-ndrept acum oare,
Am devenit cine? “

Apostol Carmen    a XI-a F

Ce înseamnă să fii adolescent? Nimeni nu ştie exact, însă toată lumea a denumit-o perioada neagră a vieţii.
Oare chiar aşa să fie? Nu ştiu, poate că da, dacă ţinem cont că la vârsta aceasta pentru a fi popular, trebuie să ai haine de firmă şi ultimul model de iPod apărut pe piaţă. Un rol important îl au şi certurile cu părinţii, ce sunt tot mai dese. Acestea încep cu vechea replică „Eu când eram ca tine…” sau „Pe vremea mea….”.
Aaa… şi am uitat să menţionez cea mai tare modă, drogurile.
Cu toate acestea, adolescenţa are şi părţile ei bune, cum ar fi: încrederea pe care o ai în tine, visele de viitor ce încep să se formeze etc.

Samson Ramona  a X-a F

********************

A fi adolescent în 2010 înseamnă a fi cât se poate de liber, deoarece niciunui adolescent din ziua de azi nu îi place să i se impună anumite reguli. Adolescenţii  fac  ce vor şi cum vor ei anumite lucruri .
Adolescenţa este o treaptă de lansare a omului în viaţă, deoarece  apar şi primele probleme mai greu de rezolvat, care necesită  un anumit efort pentru rezolvarea lor. Adolescenţa reprezintă totodată şi o periodă frumosă din viaţa fiecărui om în care  se leagă multe prietenii.
Adolescenţa este şi perioda în care au loc cele mai multe neînţelegeri între copii şi părinţi pentru că nu le place  ca cineva să se implice în activitatea lor. De aceea adolescenţa este una dintre cele mai frumoase perioade din viaţă si  nu merită să fie pierdută.

Ichim Marius    a X-a F

********************

…Pentru mine, adolescenţa înseamnă perioada în care trebuie să iau deciziile cele mai importante cu privire la ce voi face în viitor……. Este perioada în care toţi vrem să devenim altcineva decât suntem, vrem să atragem tot mai multa atenţie, vrem să devenim mai buni sau mai răi. Adolescenţa este precum ghiocelul care răsare primavara frumos şi cu o strălucire nemaintâlnită, dar care la primul hop, la prima brumă moare şi poate nu se v-a mai  trezi. Aşa sunt şi adolescenţii care la primul obstacol, cum ar fi drogurile, alcoolul şi multe altele.. pot să ne distrugă mai mult sau mai puţin.

Achiriţoaei Lavinia   clasa a Xa F

*******************

Şcoala ne ocupă tot timpul şi ne mănâncă weekend-ul. Nu mai putem să ieşim la o plimbare fără să ne gândim la tema care o avem de pregătit pe mâine sau la testul ce ne băntuie de cateva zile…..

Adolescenţa 2010………dureri de cap…dureri de spate din cauza singurei ore  de sport………lacrimi amare din cauza timpului liber pierdut în casă….carţi citite………vise pierdute……….absenţe multe…..

Găină Iuliana   clasa a Xa F

********************

Hmmm…cam complicat de abordat această temă, mai ales că şi eu sunt o adolescentă de 17 ani, dar totuşi voi încerca să exprim anumite idei. Unii când se gândesc la ,,această generaţie de aur” exclamă adeseori schimbarea, acel fenomen imprimat în generaţia noastră, multe au luat o altă întorsătură de la părinţii noştri, multe s-au schimbat, dar acest lucru e mai puţin înţeles de ,,vechea generaţie”).

Să nu credeţi că voi încerca să-i vorbesc numai de bine pe colegii mei de generaţie..ca orice individ situat pe această planetă am păreri diverse. Este adevarat că noi, în pofida părinţilor nostri ne bucurăm de o adolescenţă mai dinamică, sau poate mai colorată, dar acest lucru nu ne împiedică să învăţăm sau să mai citim o carte. Din păcate toţi trebuie să recunoaştem că în acestă perioadă se pune un mare accent pe exterior, uităm adesea valorile morale.. dar oare de ce?  Nu oare aşa am crescut?.., mereu ni s-a atras atenţia asupra hainelor, părului, am cresut considerând exteriorul elemetul de bază al vieţii, iar interiorul elementul auxiliar.

Viţelaru Adina  clasa a Xa F

********************

Puţini sunt cei care se gândesc să înveţe pentru a-şi asigura un viitor cât mai bun, sau să încerce să îşi facă singuri rost de nişte venituri, sau să facă ceva util pentru societate, pentru mediu.

Nu zic ca eu nu sunt nonconformistă şi că fac totul doar cum mă taie capul, dar totul în limitele bunului simţ. Imi place să fiu independentă şi tocmai de aceea vreau, încă de pe acum, să mă descurc singură, să nu mai apelez aşa de mult la parinţii mei cum o făceam înainte.

Popa Oana, clasa a Xa F

********************

Pot spune că sunt o norocoasă că m-am născut mai târziu şi am ajuns să prind vremurile astea…unii poate o să fie şocaţi de ceea ce scriu eu aici dar asta e adevărul: Ce criză financiară??? Sincer nu cred că pe noi adolescenţii    ne deranjează aşa de mult această criză??? De ce? Ei bine pentru că oricum niciodata nu am dispus de banii noştri proprii ci dimpotrivă…părinţii au fost şi sunt cei care întotdeauna ne-au sponsorizat. La părinţi poate că criza se simte…dar la noi adolescentii…MAI PUTIN!!!

Aşadar e bine să fii adolescent în zilele astea deoarece dispui de o grămadă de chestii interesante, o multitudine de opţiuni…poate singurul dezavantaj ar fi acela că vârsta adolescenţei e o vârstă a incertitudinii, o vârstă a cunoaşterii…

DAVID PETRONELA   X F

Adolescenţi în 2010 ?

Cum e să fii adolescent acum…în zilele astea ???

Pot spune că e destul de simplu…poate chiar plictisitor…uneori frustant. Ca să fiu sinceră, mă bucur că m-am născut acum şi nu în timpul comunismului ca părinţii mei…nu cred că aş fi rezistat pe timpul ăla pentru că abia acum îmi dau seama că sunt depedentă de unele chestii cum ar fi: tv-ul, computerul, internetul şi multe alte chestii care pe timpul părinţilor mei nici măcar nu existau.

Pot spune că sunt norocoasă că m-am născut mai târziu şi am ajuns să prind vremurile acestea…unii poate vor fi şocaţi de ceea ce scriu aici, dar asta e adevărul: Ce criză financiară??? Sincer nu cred că pe noi adolescenţii ne deranjează aşa de mult această criză! De ce? Ei bine pentru că oricum niciodată nu am dispus de banii noştri proprii ci dimpotrivă; părinţii au fost şi sunt cei care întotdeauna ne-au sponsorizat. La părinţi poate că se simte, dar la noi adolescenţii…MAI PUŢIN!!!

Aşadar e bine să fii adolescent în zilele astea deoarece dispui de o grămadă de chestii interesante, o multitudine de opţiuni…poate singurul dezavantaj ar fi acela că vârsta adolescenţei e o vârstă a incertitudinii, o vârstă a cunoaşterii…

David Petronela a-X-a F

**************************************************

Adolescent în 2010 ?

Dificil…dificil de scris pe o coală de hârtie ce înseamnă să fii adolescent astăzi, într-o lume în care parcă totul se întoarce din ce în ce mai mult cu susul în jos. Dificil de trăit la 16, 17 ani. De ce dificil? Ei bine, ştim oare, cum să facem  faţă tuturor provocărilor ce ne “sar” în drum?  Revistele şi cărţile cu şi despre problemele tinerilor ne arată cum să le ocolim, dar oare nu ştim toţi că practica e ceea ce ne omoară??

Da, am 17 ani, şi da, îmi iubesc vârsta, atâta timp cât ştiu cum să fac faţă provocărilor ce se ivesc şi ştiu cum să mă bucur de clipa prezentă. Ştim cu toţii că sunt momente, mai ales la această vârstă, în care îţi vine să “să-ţi iei lumea în cap”, să faci tot ce vrei, să nu-ţi asculţi părinţii şi să vii târziu acasă, sperând ca tata să fi adormit şi ca mama să nu te pârască lui.

Cred că e inutil să menţionez aici plictisitoarele noastre probleme, că, dehh, “…voi nu aveţi probleme ?!  ”Da’ de unde ! Probleme sunt, doar că trebuie să ştii cum să “fentezi” viaţa, să sari peste probleme, şi să te bucuri de viaţă…”

Sipoş Ana a-X-a F

***************************************

A real mess up!

Suntem poveşti de oraş.  Ne plimbăm cu viteză printre clipe, zile, minute, ore, săptamâni, luni, ani. Suntem generaţia căştilor în urechi cu volumul muzicii la maxim. Generaţia oamenilor digitali. Tu cum mai arăţi la faţă? Semeni cu poza de la avatar?

Nu ştim ce ne uneşte.Nu ştim de ce luăm tot ce ni se oferă, chiar dacă uneori merităm mai puţin. Nu întrebăm de ce. De ce am întreba de ce…. tu ai întreba de ce?

De ce tindem să credem în linkuri de hi5, de youtube, de bloguri? Ne place să credem în prescurtările de pe messenger şi în pozele modificate, cuvinte spuse uşor, înţelese greu, aproape imposibil.

Suntem reci,  inumani şi furioşi în jumătate din timp, iar în cealaltă jumătate de timp dormim doar ca să ne trezim.

Ne grăbim pentru ca mai târziu să avem ce regreta, timp irosit, oameni uitaţi, amintiri neplăcute…

********************************

Să fii născut şi să-ţi trăieşti adolescenţa în aceste timpuri poate prezenta nenumărate avantaje pentru că trăim într-o societate mult mai avansată, din punct de vedere material, din punct de vedere tehnologic, din orice punct de vedere, numai spiritual nu. Din acest punct de vedere prefer să-mi fi  trăit copilăria cu ceva ani in urmă.

Pintilie  Sânziana   a X-a F

*************************

Ce draguţ!  Adolescent în 2010.

Uite ce simt eu. Hm…e interesantă adolescenţa. De ce ? Pentru că e o perioadă în care îţi clădeşti cele mai de bază obiceiuri, te formezi şi îţi clădeşti o bază solidă pentru viaţă. Sunt câteva lucruri pe care probabil toţi adolescenţii simt acum.

Mă simt rebel! E tare! Un lucru foarte des întâlnit; profesorii îţi spun să faci ceva, parinţii îţi spun să faci ceva, tu vrei să faci alta. Şi nu vorbesc despre proverbiala lene, proastă creştere, anxietate. Pur şi simplu ai total alte obiective şi pasiuni pe termen lung pe care simţi cu tărie că vrei să le împlineşti. În schimb când te trezeşti cu peste 9000 de exerciţii plictisitoare, portofolii….simţi că nu prea ai timp. Ce e drept, e şi vina adolescentului. Personal pot să-mi aduc aminte atâtea zile în care am vegetat în faţa calculatorului şi am pierdut vremea. Viaţa e frumoasă, totuşi dacă ştii să gândeşti cum trebuie şi să fii atât de tare încât să treci peste toate prostioarele pe care le aruncă mintea în calea ta, tot felul de motive pentru care nu poţi să faci X sau Y lucru. Până la urmă, ideea e pur şi simplu să te încăpăţânezi şi să mergi înainte încrezător.

Oricât de mult ar spune unii profesori că pierdem vremea în cluburi şi baruri, eu o consider o componentă deosebit de importantă în dezvoltarea mea personală. Degeaba eşti o persoană hiperanalitică, care intelectualizează totl dacă ajungi pur şi simplu să nu poţi să laşi totul deoparte, să socializezi şi să fii fericit. Nu pot să mă împac prea bine cu ideea că până în clasa a-12-a trebuie să stau şi să învăţ, să nu mă distrez şi să mă dezvolt în alte secţiuni ale personalităiţi, iar apoi la facultate să fiu fericit…nu merge….

În plus, foarte critic e să-ţi formezi o personalitate, o IDENTITATE proprie. E super simplu să te uiţi la reclame şi să îţi doreşti cine ştie ce, să asculţi ce spun părinţii şi să faci chiar asta. Tu nu eşti portofelul tău, tu nu eşti obiectele din camera ta, tu nu eşti carnetul tău de note.   Fii ambiţios, fericit şi hotărât  !!!

******************

Cu toţii ştim că adolescenţa este vârsta când vrem sa atragem atenţia, să ieşim din anonimat.Fiecare dintre noi încearcă să îşi formeze propria personalitate, să o consolideze, să işi creeze un cerc de prieteni, hobby-uri, obişnuinţe, etc. Încercam să ne facem cunoscuţi valorificându-ne fiecare talent. Unii pictează, alţii cântă, unora le place fotografia, sau blog-ăritul.

Ce înseamnă să fii adolescent în 2010? De la fiecare generaţie la alta se pot observa schimbări majore de comportament, mentalitate, obiceiuri şi moduri de petrecere a timpului liber. Spre exemlu, dacă comparăm generaţia părinţilor noştrii, şi generaţia noastra, noi, adolescenţii zilelor noastre ne gândim:” Nu aveau inernet, calculator, telefoane, cum se distrau  ??”  Adolescentul anului 2010 este ”pc-addicted”, îşi petrece o foarte mare parte din zi cu ochii în calculator, preferă să stea în spatele unui monitor, cu o identitate falsă, într-un mediu fals, chat-uind cu persoane pe care nici nu le cunoaste şi care probabil, la rândul lor , nu sunt cine pretind a fi.
Delea Georgiana a XI-a F

Rebelii de azi

“Am crescut după ritmul străzii”

“Rockul este muzica de azi şi de mâine.”

Se mai poate continua cu alte zicale ale tinerilor de azi. De fapt, întrebarea prinicipală este: cine suntem noi? Pur şi simplu rebelii de azi. Ce mai contează o pedeapsă aruncată de părinţii tăi? Ce mai contează că în fiecare zi se pierde sânge pe stradă? Nimănui nu-i mai pasă. Dar să nu ne abatem de la subiect pentru că putem oricum să forţăm nota şi să zicem sute de lucruri.

Să ne limităm la un simplu adolescent. Se trezeşte dimineaţa chiar şi la ora 6 pentru a merge la institutul numit şcoală. Desigur că acolo, pe lângă învăţat, mai trage şi un chiul. Nu e ceva neobişnuit. Ba din contra. E esenţial pentru rutina zilnică. Dar să continuăm. După ce-şi petrece cele 6-7 ore pe aici, se hotărăşte să mai viziteze şi  un prieten, poate o ţigară,ceva.     Cu micile căşti în urechi şi volumul dat la maxim, se delectează cu muzica de azi: Rock, Rapp şi cine mai ştie ce. Sunt atâtea din care poate alege.

Desigur că în aceşti rebeli există şi o latură foarte ascunsă, undeva unde nu mulţi o găsesc. Unul e foarte talentat la chitară şi îşi face planuri de viitor înfiinţând o trupă sau poate altul e foarte talentat la desen şi vrea să se exprime din ce în ce mai mult prin micul lui hobby. Există  “n” cazuri.

În mica noastră plimbare pe stradă pe care o facem în acest moment, observăm tot felul de adolescenţi. Observăm Rockeri pletoşi, sumbri şi totuşi cu un aer blând în ciuda ţinutei salei skaterii, dragii noştri sportivi care se exprimă prin “jocul plăcii” şi  câte un rapper.

În jurul tuturor persistă totodată şi ignoranţa. Dacă întrebi în acest moment pe unul dintre ei despre ceva anume, te va privi plictisit şi te va ignora de parcă nici nu ai exista şi îşi va continua mica expediţie împreună cu restul găştii sale. Dacă o luăm mai logic, putem spune că a doua sa familie este anturajul.

Mai există şi iubirea. Doar nu credeaţi că am uitat? Îţi înşeli iubita sau iubitul ?  Tot ţii la ea/el. E ceva esenţial în viaţa oricărui om şi desigur în cea a unui adolescent. Îi privim cum merg de mână prin parc. Ce porumbei drăguţi!

De fapt, eu nu voi contrazice pe nimeni prin tot ce am spus. Ca orice adolescent, nu-mi pasă de alţii, de ziua de mâine sau de faptul că a doua zi voi avea un test surpriză la chimie. Prefer să nu-mi umplu capul cu ceva nefolositor şi să mă îndrept cu paşi mari spre drumul din faţa mea. Ştiu că acolo, undeva la capăt, mă aşteaptă cineva sau ceva şi asta e tot ce contează.

Chiar îţi mulţumesc că ai avut atâta răbdare să te informezi de realitatea care te înconjoară. Eu sunt mulţumită, pentru că în mare măsură îmi place. Aceştia sunt adolescenţii din 2010, rebelii de azi.

Iolanda Grecu  a IX-a  E