FRUMUSEŢE RARĂ, LECTURA !!!

Ce mi-aş dori eu să apară în revistele pentru adolescenti şi nu apare? Titluri de cărţi. Cărţi care să mă ajute să-mi înţeleg adolescenţa mai bine. Cărţi care să-mi poată oferi o nouă perspectivă asupra vieţii părinţilor mei, a bunicilor mei. Puţini sunt cei care mai citesc astazi. Prin urmare puţini sunt cei care mai trăiesc astăzi, care mai trăiesc frumos. E frumos să citeşti. Şi mai presus de a citi pur şi simplu, e minunat să te pierzi de tine pentru un timp şi să pătrunzi în alte lumi, să fii rând pe rând ,îndrăgostit, iubit, să iubeşti, să uraşti, să simţi.

Ne plângem că trece prea repede timpul şi e adevărat,dar, cum altfel am putea să facem timpul să se oprească în loc decât citind? Nu e o fiinţă timpul acesta, nu îl putem provoca la luptă fizică, am putea încerca să-i propunem o luptă morală, dar, cu siguranţă ne-ar învinge, e bătrân. Timpul este bătrân. De aceea dacă citim, dacă uităm, deşi superficial lumea reală, putem să ignorăm timpul şi să nu îl conştientizăm. Va trece mereu la fel de repede, dar, astfel va trece frumos. Nu mi-a spus nimeni să citesc la început. Am pătruns în această lume feerică, din proprie iniţiativă. Posibil ca tocmai de aceea să o apreciez atât de mult. Însă, nu e târziu. La orice vârstă poţi începe să citeşti. Eu am avut norocul să dispun de o bibliotecă mare şi de o atracţie irezistibilă manifestată către  aceasta.

Recunosc nu am citit toate cărţile din biblioteca mea, pentru că mă simt cu atât mai fericită atunci când mă aflu într-o bibliotecă publică ,când simt mirosul de carte şi mă cufund în reverie. E ceva magic, ceva ce nu pot explica. Însa, veţi putea înţelege singuri dacă veţi începe să citiţi.

M-am întins prea mult cu vorbaria? Nu cred, e important orice argument pentru a face pe cineva să se bucure, fiindăa a citi înseamnă a te bucura. Aşa că, dacă revistele nu ne recomandă cărţi, voi recomanda eu cateva. Nu le voi judeca, acum, deşi nu toate îmi plac la fel de mult, însă, orice carte merită citită, înţeleasă şi gusturile diferă.

Citiţi Dostoievski-”Crima şi pedeapsă”, citiţi Jane Austen (pentru fete mai ales) “Mândrie şi prejudecată”,”Raţiune şi simţire”,”Emma “etc, citiţi Marin Preda “Cel mai iubit dintre pământeni”, “Viaţa ca o pradă”, citiţi Mircea Eliade “Nuntă în cer”, “Maytrey”. Citiţi-l pe Kafka, interpretaţi-l cum vreţi în “Procesul”.

Nu uitaţi de Jules Verne cu “Doi ani de vacanţă”, “Insula misterioasă”, etc, sau de Selam Lagerlof cu “Minunata călătorie a lui Nils Holgerson prin Suedia” sau de George Calinescu cu “Enigma Otiliei”. Nu pierdeţi din vedere nici basmele, sunt cărţi de căpătâi, cele mai frumoase, primele, le poti citi la orice vârstă.

Imi vin atât de multe titluri în minte încât aş înşira cateva foi cu ele, dar, vă las pe voi să le descoperiţi pe acestea menţionate mai sus şi altele ce le veţi găsi prin biblioteci şi să-mi recomandaţi voi mie.

Citiţi,merită!

Rotariu Ema – IX-a F

PRIETENIA

„Prietenia cutreieră în ritm de dans  pământul şi ne invită pe toţi

să ne redeşteptăm pentru preamărirea fericirii.”

„Cultul purităţii dă primei dragoste un fel de sanctificare:

pasiunea gaseşte, pentru a se exprima, acente de religiozitate;

fervoarea ia cu plăcere drumul renunţării; fiinţa iubită nu este decât

proiecţiunea personificată a idealului pe care îl poartă în sine.”

In dialogurile de astăzi cu adolescenţii, se vorbeşte din ce în ce mai mult despre prietenie. In zilele noastre asistăm foarte des la forme negative de manifestere a prieteniei, de la cele exteriorizate în conduită până la cele exprimate în limbaj.

Prietenia este specific umană, fapt semnalat încă de Aristotel (chiar înaintea lui Epicur), care considera că „nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneşte toate bunurile lumii.  Un asemenea mod de a gândi prietenia pune însă în lumină nu numai caracterul specific uman, ci şi natura ei  socială,  exprimând un anume tip de relaţii sociale, în centrul cărora se află omul. Măsura în care omul se angajează, ca fiinţă socială, în acest complex sistem de relaţii, conţinutul lor constituie, în acelaşi timp, un criteriu de apreciere a valorii sale sociale. În acest sens trebuie să înţelegem adevărata semnificaţie a proverbului: „Spune-mi cu cine eşti prieten, ca să-ţi spun cine eşti.”

În cadrul tezaurului de gândire şi înţelepciune care a fost gândirea filozofică a Greciei antice găsim explicit formulată teza potrivit căreia prietenia reprezintă un important criteriu de apreciere a valorii sociale a omului. O aflăm de la Democrit care spunea că:”Nu merită să trăiască cine nu are măcar un singur prieten” adică nu ai dreptul la viaţă dacă nimeni n-a recunoscut în tine o valoare socială, un aliat posibil pe drumul adesea lung şi anevoios către realizarea ţelurilor vieţii. Tot în antichitate a apărut şi primul imn al prieteniei. Este vorba de prietenia dintre Ahile şi Patrocle, eroii Iliadei, cunoscuta capodopera a lui Homer. Când Patrocle moare în luptă, ucis de Agamemnon, Ahile îl plânge sincer, cu o sfâşietoare durere. În aceste momente de dramatice zbuciumări sufleteşti, adresându-se mamei sale zeiţa Thetis el mărturiseşte ca şi-a iubit prietenul ca pe sine însuşi In antichitatea romană, Cicero a pus în evidenţă câteva aspecte importante ale „prieteniei curate”, şi anume devotamentul pe de o parte, faptul că deosebirile de opinii nu  prejudiciază, prietenia pe de alta.

Prietenia este, de asemenea o formă de manifestare a cunoştinţei de sine, a capacităţii fiinţei umane de a se raporta pe sine la alţii. Într-adevăr, omul are nevoie să se vadă pe sine şi „din afară”, că într-o oglindă, dar nu înşelătoare, ci care reflectă corect personalitatea, fără a o denatura, într-o formă sau alta, sub un aspect sau altul.

Natura socială a prieteniei ni se reliefează şi prin aceea că ea se exprimă şi printr-o formă superioară de afectivitate. Într-adevăr, sentimentul prieteniei este superior unei simple emoţii; el nu izvorăşte din satisfacerea unor trebuinţe biologice şi nu încetează o dată cu satisfacerea acestora. Sentimentul prieteniei derivă nu numai din natura biologică a omului, ci din nevoia de satisfacere a unor trebuinţe sociale, din nevoia de relaţie cu alţi oameni, din nevoia de afectivitate; se formează treptat, este puternic şi de lungă durată.

CÂT  DE  PUTERNICĂ  POATE  FI  O  PRIETENIE  ?

Prietenia adevarată, se  bazează pe încredere reciprocă şi spirit de sacrificiu, se caracterizează printr-o puternică încărcătură morală de cinste, devotament, respectarea cuvântului dat ceea ce o face să fie nu numai generatoare de fapte măreţe, ci şi de un optimism reconfortant, luminos, specific uman.

Prietenia este nu numai parte din fiinţa noastră socială şi o trăire afectivă, puternică şi de lungă durată ci şi o manifestare intensă, deosebit de bogat. În ceea ce priveşte exemplele solicitate, recunoaştem adevărul că ele au darul de a intensifica trăirile sufleteşti ale tinerilor şi ajută la o mai bună înţelegere a fiecărui aspect al prieteniei. Condiţia? Să fie cât mai aproape de viaţă, de experienţa reală a adolescenţilor. Sunt şi cazuri în care prietenia se leagă ântre oameni cu aceleaşi aspiraţii, aceleaşi idealuri, care gândesc la fel despre un aspect sau altul al vieţii sociale, al relaţiilor dintre oameni despre anumite evenimente istorice etc.  Prietenia poate fi considerată un lucru vital.

Mihai Iuliana   a XI-a F

Dragoste adolescentină

A iubi este însă legea vieţii. Este una dintre cele mai sublime acţiuni pe care o poate realiza o fiinţă umană. Atunci când un om nu iubeşte, înseamnă că are o inimă rece, moartă, iar toate acestea se datorează celor care au ciuntit ce era bun din acel om şi au lăsat ce era rău.

Iubirea apare în sufletul omului când se naşte, iar aceasta este întreţinută pe parcursul vieţii de diverse sentimente pe care le nutresc cei din jur, dar şi de sentimentele care înfloresc în acel corp.

În perioada adolescenţei, se nasc tot felul de afecţiuni între tineri pe care aceştia le confundă cu altele, iau diverse decizii, îşi creează o opinie legată de viaţă, se încăpăţânează să asculte de cei din jur, apar idilele cu persoanele de sex opus. Din idilele care se formează, iau naştere diverse sentimente, sentimente care pot fi confundate cu dragostea.

E limpede ca dragostea şi-a căpătat o reputaţie propre, ridicându-se mereu la înălţimea aşteptărilor. Chiar dacă un adolescent este cu o persoană de câteva zile, acesta cunoaşte prea bine sentimentul de fericire, însoţit de bătăile nebuneşti ale inimii, pe care la are atunci când este lângă parteneră. Toate acestea sunt consecinţele feromonilor care joacă un rol foarte important atunci când doi oameni se îndrăgostesc unul de celalalt.

Feromonii sunt substanţe chimice invizibile, eliberate inconştient de corpul uman, precum şi de cel al altor mamifere, substanţe care pot semnala multe lucruri, printre care dorinţa sexuala şi informaţia genetică de bază.

Comunicarea între tinerii din ziua de azi se face într-un mod diferit. Unii se bazează pe diferite interese, în timp ce alţii ştiu să preţuiască într-un mod onest prietenia de care dispun, dar bineinţeles, toţi suntem unici şi avem opinii proprii şi nu putem concluziona că toţi gândim la fel.

“Dragostea” care se formează la vârsta adolescenţei poate să fie efemeră dar poate să fie şi veşnică. Sentimentul care apare, pentru o persoană îndragostită, este de extaz. Nimic nu este mai frumos şi mai plăcut decât să radiezi, să simţi cum pluteşti, cum acea stare de euforie nu poate să dispară, cum bătăile inimii se intensifică la fiecare privire a partenerului. În acele momente, uiţi de ceilalţi din jurul tău, îţi creezi în minte o insulă care îţi aparţine ţie şi partenerului. La şcoală, eşti distras de gândurile care apar în mintea ta, legate de lucrurile pe care le faci împreună cu persoana iubită şi căreia îi acorzi toată atenţia, trimiţi sms-uri peste sms-uri, aştepţi să se termine mai repede orele, pentru a te îndrepta după, într-un parc sau în alt loc în care să poţi sta alături de partenerul tău.

Baciu Georgiana   a X-a  F

Cuplurile de adolescenţi

Când să te îndrăgosteţti dacă nu la vârsta adolescentină? Perioada în care tot ce zboară se mănâncă, când simţi că pluteşti şi eşti cu capul în nori.

Să vorbim puţin despre cuplurile de adolescenţi, dar despre cele solide, de viitor, pentru că de la a veni şi a spune: “am ieşit aseară cu W, deja formam un cuplu” şi până la acea unitate în adevăratul sens a cuvântului este drum lung.

Există dragoste adevarata la 17 ani, se pot forma la această vârsta relaţii cu adevarat închegate? Evident că DA! Deşi trăim într-o societate în care cuvântul “distracţie” a fost cu totul denaturat, iar cluburile şi ţigările primează, astfel de cupluri chiar există, sunt reale, pe cuvânt! Acea fată care ştie să aprecieze încercarea lui de a o face să zâmbească în momentele grele sau  cadoul banal, pregătit însă cu mare grijă, care nu e tocmai cel mai scump inel din vitrina magazinui de bijuterii şi acel baiat care adoră la ea faptul că este diferită de celelalte şi că nu înecearcă să pară ceea ce nu este cocoţată pe tocuri de 15 cm, alunecând pe gheaţă şi este încântat de pasiunile ei…pun egal şi rezum totul la o frumoasă şi sinceră poveste de dragoste.

Sunt sigură că mulţi se regăsesc în aceste cuvinte, dari avem tendinţa să fim ironici şi să considerăm ca, generaţia de astăzi nu ştie să iubească, că pe vremea “lu` mamaia” era altfel, lucrurile nu stau chiar aşa. Dragoste există, dar firea omului are tendinţa să pună mai mult accent pe aspectele negative ale generaţiei de azi, decât pe cele pozitive.

Grasu Maria Mădălina   a XI-a F

Rolul Muzicii

Pentru învăţare se recomandă muzica barocă care are o structura complexă, dar echilibrată, o textură bogată şi un ritm consistent aproape matematic: Vivaldi, Telemann, Corelli, Haendel, Hayden, Mozart, J.S. Bach, cântecele gregoriene, precum şi unele pise de Shumann, Schubert, Bizet, Beethoven.

Este vorba despre secţiunea tempoului lent din concertele baroce. Această muzica matematic de lentă, liniştitoare, senină, redată de instrumente cu coarde care produc sunete bogate în armonii de frecvenţă înaltă în ritm de patru pătrimi, duce la o stare de relaxare atentă. Dacă nu ai astfel de muzică, poţi să foloseşti un metronom care să bată de 60 de ori pe minut.

Efecte foarte benefice are muzica cântăreţului indian la sitar Ravi Shankar. Se pot folosi şi ritmuri asiatice specifice, acordurile senzuale ale lui Kitaro în Silk Road, China lui Vanghelis sau muzica lui Steven Halpern, mai ales albumul “ Spectral Suite” făcut special pentru mărirea puterii de concentrare la elevi.

Ascultând o astfel de muzică, informaţiile sunt asimilate ca în starea de hipnoză. Efectul produs de muzică nu depinde de gusturile elevului, deşi cu timpul va deveni plăcut să o asculte, de aceea nici nu trebuie urmarită melodicitatea.

Este bine ca muzica să fie ascultată la căşti sau folosind două difuzoare (sunetul perceput este virtual. implicând ambele emisfere cerebrale).

Bibliografie: Tehnici de superînvăţare, Oana Panagoret şi C. M. Armeanu,A.I. 5., p 27

Mihai Iuliana  a XI-a  F

Învăţarea în stare de transă

Cand faci o muncă prea dificilă eşti copleşit de un sentiment de nesiguranţă sau chiar de teamă. Pe de altă parte, când sarcina este prea uşoară, gândurile zboară în altă parte, plictisite. Astfel de sentimente negative creează un bruiaj mintal care te distrage de la munca pe care o efectuezi. Atunci cand simţi că în minte se infiltrează zgomotul sub forma unor gânduri parazitare care nu au nicio tangenţă cu acţiunea pe care o faci, ceea ce faci atunci este ori prea uşor, ori prea dificil pentru tine.Daca ajustezi activitatea, astfel încât să absoarbă toti cei 126 de biţi corespunzători atenţiei totale, vei bloca zgomotul gândurilor parazite.

Orice activitate care poate umple cei 126 de biţi te poate trimite într-o stare specială. In acele momente experimentezi un sentiment profund în care timpul îngheaţă, neliniştile dispar şi te simţi complet absorbit de ceea ce faci, astfel încât nimic nu pare să mai existe în afara muncii de efectat. Concentrarea atenţiei este atât de mare, încât nu mai percepi decât ceea ce este strâns legat de acţiunea respectivă pierzând noţiunea timpului şi a spaţiului. Toţi cei 126 de biţi pe secundă ai atentiei conştiente sunt folosiţi la maxim.Nu mai există niciun spaţiu liber în care să se strecoare gânduri parazitare. Această stare, care seamănă cu transa, este indusă numai de o concentrare foarte intensă. Se crede că o astfel de concentrare ar presupune o activitate corticală, mai intensă; în stare de transă,  atenţia este foarte concentrată dar, în acelaşi timp, relaxată. Chiar şi lucrurile cele mai complicate se fac cu un efort minim, deoarece în transă creierul este foarte “calm”. În stare de transă, orice muncă, chiar care părea altuia foarte grea şi chiar vlăguitoare, devine odihnitoare şi energizantă şi omul acţionează la capacitatea maximă. Pentru că în stare de transă te simţi foarte bine,  ea este,  intrinsec,  o răsplată.

Mai ales în domeniul creaţiei, reuşita necesită o implicare totală deoarece numai în transă se realizează măiestria.

Bibliografie: Tehnici de superînvăţare, de Oana Paragoret şi C.M. Armeanu, C.IV.6

Mihai Iuliana  a XI-a  F