Comportamente deviante în adolescenţă

Adolescenţa se caracterizează prin accelerarea dezvoltării tuturor proceselor, o intelectualizare intensă, dezvoltare a gândirii abstracte, prin îmbogăţirea şi lărgirea încorporării de conduite adulte etc. Exprimarea independenţei nu mai este deziderativă şi revendicativă, ci expresivă, naturală:

            adolescentul caută mijloace personale de a fi şi de a apărea în ochii celorlalţi;

             îl interesează responsabilităţi în care să existe dificultăţi de depăşit spre a-şi măsura forţele;

             individualizarea şi constiinţa de sine devin mai dinamice şi caută dimensiuni noi de “demnitate” şi “onoare”;

             apropierea de valorile culturale este deasemenea largă şi din ce în ce mai avertizat;

             de la o formă de evaluare impulsivă critică se trece la forme de evaluare în care caută să se exprime originalitatea;

             “gustul” personal are mai mare pregnanţă şi se poate susţine,  demonstra;

             intensă este şi socializarea aspiraţiilor, aspectele vocaţionale, profesionalizarea ce se conturează treptat, cuprinzând în esenţă şi elemente importante ale concepţiei despre lume şi viaţă.

În contextul tuturor acestor aspecte există un dinamism deosebit ce vizează transformarea, revoluţionarea vieţii şi a lumii. Tânărul este pregătit psihologic pentru examene, probe, concursuri etc,  dar structura sa biologică este încă fragilă. Se înregistrează un reviriment în vârstă a T.B.C.-ului, forme de nevroze, autism, debuturi în psihopatii (schizofrenie), anxietate şi în cazuri mai rare, sinucideri. În astfel de situaţii, ca şi în cele de delincvenţă minoră, se pune în evidenţă condiţionarea tensionată a dezvoltării psihice, condiţionarea determinată de complexitatea vieţii şi a ritmurilor ei de creştere, dar şi dificultăţile de adaptare, în condiţiile solicitărilor socio-culturale şi profesionale.

Dimensiunea socială comună a deviantei de natură morală a adolescentului, caracterul individual al acestei conduite este foarte diferită de la un caz la altul, de la o situaţie familială la alta. Conduitele de “ruptură” se pot observa atât la adolescenţii a căror personalitate reprezintă trăsături “normale”, cât şi la cei care manifestă tulburări ale acesteia de natura mai mult sau mai puţin patologică.

Din punct de vedere sociologic şi criminologic, devianta penală se datorează conflictului existent între scopurile sociale dezirabile şi mijloacele legitime prin care acestea se pot realiza.

Devianta reprezintă un efect principal al condiţiilor patologice sociale. Delincvenţa juvenilă constituie rezultanta conjugată a unor motivaţii individuale,  cauzele fiind  de ordin social.

Perioada de “criza” produsă de ruptura cu vârsta copilăriei, adolescenţa implică o serie de limitări ale libertăţii pe care tânărul le resimte adesea ca o frustare, ca un atentat la drepturile sale de a se manifesta ca personalitate.

Trăsătura esenţială a adolescenţilor care manifestă tulburări de comportament este aceea a imaturităţii psihice.

Consecinţe:

             adaptarea dificilă la condiţiile mediului;

             o asimilare slabă a experienţei trăite sau cunoscute;

             personalitatea capătă o dezvoltare dizarmoniăa prin menţinerea unui infantilism în plan comportamental;

             comportamentul este dominat de instabilitate, încăpăţânare, tendinţe de negare a tot ceea ce apreciază alţii;

             atitudini nonconformiste manifeste, etc.;

             conflicte în familie şi colectiv;

             indiferenţă;

             neparticipare la viaţa socială ori profesională;

În situaţii de disconfort psihic şi ambianţă nefavorabilă, persistă fenomenul de inadaptare, ceea ce face ca vârsta adolescenţei să se transforme în tulburări complexe de comportament. Prezenţa tulburărilor de comportament este un indicator al inadaptarii sociale.

Astfel, se poate vorbi de trei categorii de copii inadaptaţi:

a)  inadaptaţi psihic;

b)  inadaptaţi senzoriali (categoria deficienţilor senzorial);

c)  inadaptaţi sociali (categoria delincvenţilor, psihopaţilor, psihoticilor);

Factorii favorizanţi ai acestor comportamente, la adolescenţi şi tineri sunt:

             inadaptarea şcolară;

             inadaptarea profesională;

             neintegrare socială;

             probleme majore a sexualităţii;

             carenţe familiale afective;

             perturbari a relaţiilor copil-părinte;

             etilismul etc.

Factori care influenţează manifestările clinice sunt:

            vârsta;

             stadiul de dezvoltare;

             factorii de mediu.

Simptomatologia  tulburărilor de comportament cuprinde o gamă diversă de manifestări, atât ca număr cât şi ca intensitate. Ea pleacă de la o simplă minciună, putând să ajungă la acte de mare gravitate, periculozitate, ca de exemplu omucidere.

Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde:

1.      minciuna ce se manifestă sub aspectul fabulaţiei sau al mitomaniei. Motivaţia socială care determină minciuna acţionează pe un teren psihic afectat de erori educaţionale, acestea pot orienta adolescentul mincinos către inadaptare socială şi chiar delicvenţială, minciuna asociindu-se cu furtul, fuga, vagabondajul;

2.      instabilitatea este incapacitatea de a păstra o atitudine, de a fixa atenţia, de a reacţiona în mod conştient, de a prevedea o acţiune, manifestându-se în aria sensibilităţii afective, ca şi în cea atitudinală şi comportamentală, fiind atât produsul structurii individuale cât şi rezultatul unor dificultăţi adaptative apărute în cadrul relaţiilor interpersonale, familiale sau al proceselor de integrare în şcoală şi colectivele de muncă;

3.  irascibilitatea este o reacţie de descărcare critică, mânie, violenţă, culminând cu mişcări spectaculoase de auto şi heteroagresivitate;

4.  impulsivitatea este reacţia unei persoane care acţionează ca împins de o putere lăuntrică nestăpânită, fără a judeca înainte de a acţiona;

5. furtul este un atentat la proprietatea particulară sau publică. Începe de obicei în familie şi se extinde apoi în mediul extrafamilial, motivaţiile furtului fiind multiple: furt motivat de satisfacerea unor gusturi, a imaginaţiei şi a dorului de aventură, ca manifestare a sentimentului de teamă, invidie, orgoliu;

6.  fuga sau vagabondajul. Distincţia dintre ele este de durată, fuga are un caracter de criză şi apare ca rezultat al unei dorintţ de aventură iar vagabondajul este un sentiment complex având o desfăşurare în timp;

7. eşecul şcolar. Pentru mulţi adolescenţi, şcoala tinde să pară neimportantă, arătând dispreţ şi desconsiderare faţă de sistemul educaţional în care sunt implicaţi. Certurile adulţilor în familie şi un mediu casnic nefericit pot contribui la proastele rezultate ale copilului;

8. incendiile voluntare, apar la pubertate şi adolescenţă ca urmare a unei dorinţe de răzbunare sau a răutăţii, autorii fiind debilii mintali, epileptici;

9.   alcoolismul şi dependenţa de droguri sunt un mod de a alunga permanentele stări de depresie pe care le cunosc ca urmare a unei diversităţi de probleme nerezolvate întrerupând temporar monotonia vieţii, şi adeseori intensifică percepţia vizuală, auditivă sau tactilă, astfel înlăturând prezentul dureros prin eliminarea protecţiilor naturale ale psihicului impotriva eşecului şi primejdiei (şi anume vinovaţia, voinţa, anxietatea), astfel, consumatorul curent tinde să evite toate responsabilităţile şi mai important, să renunţe la necesara căutare de soluţii pentru problemele vieţii în faţa fireştii adversităţi;

10.   devierile sexuale  sunt comportamente sexuale regresive care substituie cu predilecţie şi de multe ori cu exclusivitatea condiţiilor normale ale organismului sau a celorlalte fenomene legate de comportamentul sexual. Cele mai frecvente sunt: homosexulalitatea  şi prostituţia;

11. suicidul şi tentativa de suicid. Suicidul este actul autoagresiv prin care o persoană, în mod intenţionat îşi cauzează moartea fiind considerat ca unul dintre cele mai frecvente reacţii antisociale din cadrul patologiei medicale, în general, ele sunt expresia unor tulburării instinctivo-afective foarte profunde.

12. omuciderea este consecinta dramatizarii excesive a unei situatii frustrante sau anguasante, ceea ce conduce la o anumita raceala afectiva, la atitudine daunatoare de indiferenta, de insesibilitate afectiva;

Toate acestea sunt reacţii de apărare ale adolescentului în raport cu adoptarea noilor lui roluri şi responsabilităţilor sociale şi nu trebuie interpretate ca simptome ale unei tulburări psihopatologice. Abandonul scolar şi părăsirea domiciliului semnifică, în multe cazuri, atitudini evazive sau chiar de revoltă ale adolescentului faţă de metode educative inadecvate sau faţă de sistemul de pedepse şi sancţiuni aplicate ţn familie sau şcoală.

www.dezvoltareacopilului.crestereacopilului.ro