Stil Vestimentar

Tinerii sunt mult mai atenţi la tot ce se întâmplă în jurul lor decât o spun clişeele care descriu adolescenţii în formule de genul : “cu capul în nori”, “ce ştiu ei ce e viaţa de fapt”, “trăiesc in lumea lor”. Da, adolescenţii au o lume a lor, e adevărat, dar lumea asta a lor este conectată full time la prezent. Ei ştiu tot ce se petrece oriunde în lume, via internet, au învăţat să comunice fără graniţe culturale, graţie socializării virtuale, simt încotro merg lucrurile şi sunt principalii creatori ai viitorului.
Ne şochează adesea cu felul în care vorbesc, se îmbracă, dansează, inventează sporturi, dar recunoaştem în final că valorile lor nu sunt doar forme fără fond, că stilul lor rebel răspunde de fapt nevoii de a se exprima liber, într-un limbaj complex al conceptelor, sunetelor şi culorilor.
Moda schimbă modul de gândire al tinerilor, fiindcă, atunci când sunt îmbrăcaţi după ultimul trend, tinerii (n.m.  şi nu numai) capătă un plus de siguranţă.
„Tinerii au mai mult tupeu dacă poartă haine de firmă. Probabil fiindcă sunt atât de uşor de câştigat de partea unei stări de spirit, ce caracterizează stilul vestimentar, devin principalul public-ţintă al creatorilor de modă.” (Cătălin Botezatu)
Cu toate acestea, chiar la tineri există mari diferenţe, între cei cu bani şi cei mai puţin băftoşi la pungă. Cu toţii însă au adoptat ţinuta lejeră, blugii au devenit piesa de rezistenţă a oricărei ţinute, fie de zi, fie de seară, iar modul în care se îmbracă  atunci când nu-i menit să demonstreze apartenenţa la un anumit grup sau la o anumită filosofie de viaţă  vor să transmită mesajul că important pentru ei este să se simtă bine şi în largul lor.
Din filme, videoclipuri sau după ce au studiat ei înşişi în alte ţări, studenţii români urmăresc îndeaproape tendinţele colegilor lor străini şi deseori le adoptă stilul. Deşi, de cele mai multe ori, stilul este adaptat de fiecare în funcţie de personalitate, genul de muzică ascultat sau culorile preferate, se pot remarca anumite stiluri ale studenţilor străini, în funcţie de ţara în care sunt.
Adina locuieşte de mai bine de 10 ani în SUA.  A învăţat, pe rând, la licee din New York şi Florida, iar colegiul l-a urmat în Atlanta. „La facultăţi, e o modă, între studenţi, să fie îmbrăcaţi cât mai comod. Se poartă mereu hanoracele cu glugă, fără fermoare, care au numele facultăţii. Şi la Yale, şi la Harvard e la fel. Plus nelipsiţii blugi. Important e să fii îmbrăcat cât mai lejer. Uneori, la liceu, erau persoane care veneau şi în pantalonii de la pijama, flauşaţi.
Sunt la modă şi cizmele uggs  cele cu blană, fără toc, în care bagi pantalonii. La discotecă e altceva. În Florida, mereu se merge la discotecă în rochiţe scurte şi pantofi cu toc. În Atlanta se mai poartă şi blugi şi tricouri”, povesteşte Adina. Rareori a văzut în campus fete machiate şi, în general, colegii lor se uită la ele ca şi cum ar veni de pe altă planetă. La balurile frăţiilor se merge elegant  băieţii în costum, iar fetele în rochii. „Sunt, fireşte, şi cei de bani gata, care au numai haine de firmă şi vin cu ochelari Chanel sau nu mai ştiu eu ce alte haine. În anul I, era o modă să ai iPod, dacă mergeai cu căştile atârnând la urechi, erai cool.”

Apostol Carmen  Petrina  a XI-a F

Stilul tău

Tinerii au :

Teama de eşec: Ce vor zice ceilalţi?  Povestea cu aşteptarea, pregătirea şi perfecţionarea n-are nici un sens. Acum ai… de ani şi eşti într-un fel, gândeşti, simţi, trăieşti perfect. Nu aştepta momentul potrivit, s-ar putea să nu vină niciodată. Datoria ta este să te arăţi aşa cum eşti la aceasă vârstă. Continuă să te perfecţionezi în fiecare zi,ăsta să-ţi fie supremul scop ! Nu te mulţumi niciodată cu puţin, cere mult de la tine, de la viaţă. Te-ai născut ca să laşi urme pe unde treci. Ce mai aştepţi?

Teama de viaţă: Sunt eu diferită de ceilalţi? Pot eu să îndrăznesc  să-mi doresc mai mult ? Da!! Da! Vreau mai mult!
Retragerea /Amânarea: Nu acum, nu e momentul, mai aştept puţin, până devin mai bună, mai sigură pe mine, mai bogată spiritual.
Independenţa: Vreau să fiu independentă afectiv, financiar, social. Vreau să zbor liberă, să trăiesc aşa cum gândesc şi simt! Omul s-a născut să fie liber să gândească, să simtă şi să facă ce vrea, oricând şi la orice oră. Cine spune altceva e un “sclav al societăţii” şi aşa o să moară.
Nivelul scăzut al respectului şi stimei de sine: Te face să intri greu pe scena vieţii. Eviţi înainte de a te angaja, te gândeşti: Nu sunt destul de bună… şi asta îţi răsună în minte în faţă provocării vieţii. Iti e teamă să nu fii judecată şi amâni orice şansă de creştere şi afirmare. Nu poţi experimenta nimic dacă nu ştii să te dezgoleşti de scuze, mecanisme de apărare, temeri şi prejudecăţi. Păşeste pe întuneric…tot înainte!

TREBUIE:
Trebuie să ştii să alegi şi să decizi ce e esenţial şi să laşi ce-i neesenţial deoparte. Ai o viaţă de trăit, nu de irosit!
Obiceiurile proaste te ţin pe loc, îţi îngustează privirea, îţi stopează forţa creatoare, te limitează, te îndobitocesc, te otrăvesc, te omoară. Nu există scuză pentru o viaţă trăită prost! Transformă obiceiurile proaste în obiceiuri sănătoase.
Dacă lucrurile nu merg spre bine, înseamnă că undeva greşeşti. Întoarce-te din drum, schimbă-te. Nu mai amâna, ezitarea e risipitoare. Curaj! Aruncă tot ce te ţine pe loc şi îmbrăcă ce-ţi dă putere de viaţă.
Pune-te în faţa oglinzii: Ce imagine vezi? Ce-ţi place? Acceptarea propriului corp şi fel de a fi: îţi place să te priveşti? Îţi iubeşti corpul, atitudinea, stilul, privirea, zâmbetul?
Mă iubesc profund şi-n totalitate! Sunt superbă! Sunt frumoasă! Sunt atractivă! Sunt stăpâna pe mine şi pe orice situaţie! Sunt încrezătoare în mine, în lume! Sunt o luptătoare, cuceresc

Încă o scurtă meditaţie:
Iubesc, deci exist!
Mă iubesc, merit!
Te iubesc, dăruiesc!
Vrei să fii o astfel de persoană?
Munceşte la persoana ta! Nu mai întinde mâna! Nu mai caută reţete garantate. Nu mai aduna fărâmituri, poţi să ai totul, chiar acum. Tu eşti formula magică, tu eşti cheia ce deschide drumul spre o viaţă cu adevărat calitativa.
Începe, nu mai amâna!

http://www.stilultau.com/blog

Animale şi oameni

Când vine vorba de animale de companie, te poţi pierde în multitudinea de specii şi rase din care poţi alege, ca să nu mai vorbim de torentul de informaţii, mai mult sau mai puţin utile, pe care îl poţi primi la un pet-shop. Cert e că atunci când alegi un animal de casă, nu ţii cont prea mult de ceea ce-ţi spune vanzătorul. Dacă îţi doreşti un câine, nu va reuşi nimeni să te convingă să cumperi un papagal. Alegerea pe care o faci reflectă foarte mult ce fel de persoană eşti. Probabil animalul tău de companie spune mai multe despre tine decât ai putea spune tu în 2 ore.
Majoritatea oamenilor simpatizează câinii sau pisicile, însă indiferent dacă alegi un animal exotic sau ceva mai “de pe la noi”, alegerea ta nu poate fi numită conventională. La fel cum oamenii sunt unici, 2 exemplare din aceeaşi rasă pot fi suprinzător de diferite.
Cineva care are, de exemplu, un câine activ , Border Collie, Dalmatian, Husky, Malamut, este aproape sigur o persoană sportivă sau căreia ii place sa alerge şi sa facă jogging. Sunt şi oameni care aleg câini precum Chow-Chow, Akita Inu, Ciobanesc German, fie pentru că sunt persoane comode, fie că nu dispun de timpul necesar îngrijirii unui câine de talie mare.
Cert e, dacă ne uităm in jur, că animalele de companie nu seamană cu stăpânii lor numai fizic, ci şi la caracter. De fapt, nu cumva animalele de companie ne aleg astfel încât să avem un temperament asemănător lor? Mie mi se pare plauzibil. Animalele sunt, până la urmă, reflexia propriei noastre personalităţi.

Comănescu Sebastian George, clasa a XI-a A

Animale ciudate sau oameni ciudaţi?

Sunt curios câţi dintre voi, cei care veţi citi acest articol, aveţi o repulsie sau o idee negativă asupra reptilelor, în special a șerpilor?

Sa răspund eu? Hmm…Da! După sondajele şi studiile făcute de mine, 95%din oamenii pe care îi cunosc reacționează ciudat când aud vorbindu-se despre reptile. De ce? Pur și simplu este un animal rar întâlnit de către omul obijnuit, care, își duce viața doar la serviciu și acasă, fără a oferi o atenție deosebită mediului înconjurător Din totdeauna necunoscutul a reprezentat o teamă firească pentru necunoscători, de aici şi frica pentru şerpi.

Pentru mine, herpetologia, ramura zoologiei ce se ocupă cu studiul reprezentanţilor claselor de reptilieni și amfibieni,a devenit o pasiune “ascunsă” cu aproximativ 4 ani în urmă, când mergeam cu bunicii mei şi îi ajutam la muncile câmpului. Acolo întâlneam diferite specii de târâtoare care-mi atrăgeau atenția. În țara noastră singurele specii de șerpi, periculo și (veninoși) sunt: Vipera Ammodytes (Vipera cu corn), Vipera Berus (Vipera neagră) și Vipera Ursinii (Vipera de stepă), specii protejate prin lege, teoretic. Practic, aproape orice român de rând, când vede un şarpe fie veninos fie neveninos, acționează cu brutalitate pentru a-l omorî.

Alte câteva specii neveninoase din țara noastră ar mai fi: Coluber Caspius (Șarpele rău/Balaurul), Coronella Austriaca (şarpele de alun), Natrix Tessellata (Șarpele de apă), Zamenis Longissimus (şarpele lui Esculap) şi nu în ultimul rând Natrix Natrix (Șarpele de casă).

Eu dețin o femelă de Piton Regal,pe care o am de aproximativ un an și o consider unul dintre cei mai liniştiţi şi economi membri ai familiei. I se spune Amonet, nume din egipteană insemnând „cea ascunsă”. Este o specie docilă, nepretențioasă și recomandată tuturor celor ce își doresc un șarpe ca animal de casă. Momentan are aproximativ 90 cm dar poate crește până la aproximativ 1,8 metri în captivitate, iar durata de viață preconizată este de aproximativ 20-24 de ani.Personal încurajez și promovez deţinerea în mod legal a reptilelor ca animale de case, în condițiile necesare lor, fie șerpi, fie șopârle, tuturor admiratorilor şi doritorilor de reptile.

Balmuș  Emanuel   aXII-a   LPS

5 stadii ale îndeplinirii oricărui vis

Concret, sunt 5 stadii ale îndeplinirii visurilor:

1.  Precizează intenţia

Degeaba stabileşti obiective dacă ele nu se aşează pe intenţii bine definite. Intenţia e diferită de obiectiv în sensul că se referă la ceva ce vrei să realizezi în comuniune cu cei din jur şi în relaţie cu binele general. Obiectivul poate fi foarte individualist, chiar egotic, dar intenţia este în afara ego-ului. Un exemplu de intenţie: vreau să creez un context în care oamenii să se dezvolte în mod autentic.

2. Specifică obiectivul

Obiectivul este un rezultat concret, o ţintă. Cu cât este mai specific, cu atât mai mari sunt şansele să fie atins. De multe ori obiectivul are nevoie de energia ambiţiei pentru a fi atins. (Intenţia are nevoie de energia intuiţiei pentru a fi realizată).

3. Crede că e adevărat şi posibil

Locul în care te poţi autosabota, indiferent de intenţie sau obiectiv, este sistemul tău de credinţe. Henry Ford spunea: Dacă tu crezi că poţi, sau crezi că nu poţi, ai dreptate în ambele cazuri. Verifică în ce măsură crezi că poţi şi că meriţi să îţi îndeplineşti intenţia şi obiectivul. Dacă nu ai suficientă convingere că este posibil pentru tine, caută pe cineva care a reuşit deja. Dialogul cu acea persoană te-ar putea inspira să te automotivezi. O altă modalitate să îţi creşti gradul de convingere este să reduci standardele de performanţă. Alegerea depinde de stilul tău…

4. Trăieşte ca şi când obiectivul s-a materializat deja   

Acesta este stadiul cel mai… “ciudat”. Oamenii de succes au o asemenea încredere că ceea ce visează este posibil, încât le vine uşor să se comporte ca şi când visurile lor s-au materializat deja. Gândeşte-te: cum te mişti, cum respiri, cum comunici, cum te exprimi, atunci când ai realizat deja ceea ce îţi doreai. Şi mai ales… cum îi inspiri pe ceilalţi cu această atitudine (cum îi inspiri să contribuie la visul tău).

5. Acţionează până când visul se materializează, apoi continuă

Ce-ar fi dacă în mintea ta gândurile ar curge astfel: “Indiferent ce s-ar întâmpla, nu mă voi opri niciodată, pentru că viaţa înseamnă mişcare, iar mişcarea înseamnă creaţie. Orice fiinţă care nu creşte, începe să moară puţin… iar eu vreau să cresc.” Când ai o astfel de atitudine sunt şanse mari ca obstacolele să devină etape de parcurs în loc de ziduri impenetrabile. Cu această gândire şi cu disciplină suficientă este practic exclus să nu reuşeşti. Unii oameni îmi spun: Da, dar dacă pe parcurs îmi dau seama că de fapt obiectivul nu e bun pentru mine şi că vreau altceva. Atunci le răspund: Ai sărit peste stadiul 1.

sursa:   http://www.andyszekely.ro

Cei “7C” ai încrederii – cum să inspiri încredere

În urma cu 20-30 de ani, abordarea în relaţiile interumane se baza pe urmatorul concept: Am încredere în tine până la proba contrarie. Astăzi, prin jocul competiţiei şi din cauze culturale, am ajuns să ne bazăm relatiile interumane pe un alt concept: Nu am încredere în tine până la proba contrarie!

Orice relaţie interumană se bazează pe încredere. În cazurile fericite (şi rare) în care ea există apriori, relaţiile se vor dezvolta rapid şi armonios. În cazurile în care ea nu există, tehnicile de credibilizare sunt vitale ca bază a construirii relaţiei. Practic, pentru a inspira încredere cuiva (a te prezenta credibil), ai nevoie să combini 7 elemente esenţiale. Ele formează cei 7C ai încrederii.

Caracterul este primul “C” al încrederii.

Caracterul este componenta cel mai greu de falsificat. Conform DEX, caracterul reprezinăa însuşirea morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţa fermă şi corectitudine. Acestea sunt elementele esenţiale necesare pentru ca cineva să devină “demn de încredere”. Una dintre cele mai bune modalităţi prin care poţi să arăţi că eşti o persoană de character este să accepţi că ai greşit. Cei din jur apreciază de regulă foarte mult curajul de a admite propria imperfecţiune şi se simt mai în largul lor.      

Al doilea “C” al increderii este competenţa.

Poţi avea multe alte calităţi, dar dacă nu eşti competent, cei din jur îşi vor da seama mai devreme sau mai târziu. competence. Este important să petreci un timp semnificativ din viaţa ta dezvoltându-ţi competenţa.

Al treilea “C” al încrederii este Conştientizarea valorii personale.

Acest aspect este foarte important pentru că este unul dintre primele lucruri pe care cei din jur îl remarcă. Este dificil să recuperezi după ce ai creat o primă impresie proastă cauzată de lipsa de încredere în tine. Cei din jur îşi crează de obicei o percepţie despre tine în primele minute. Restul timpului îl petrec cautând subconştient indicii care să le valideze această prima impresie. Dacă nu eşti convins de propria valoare, se crează un effect de domino al reactţilor negative pe tot parcursul conversaţiei.

Al patrulea “C” al increderii este Congruenţa

Increderea creşte de fiecare dată când cei din jurul tău constată că acţiunile tale corespund cuvintelor tale. Practic, vorbim despre armonia dintre mesajele tale verbale şi cele nonverbale. În lipsa acestei armonii, interlocutorul nu îţi va oferi întreaga sa încredere. Congruenţa este similară cu îmbracămintea. Dacă hainele pe care le porţi sunt bine asortate, nimeni nu face prea mult caz din asta. Dacă însă hainele tale nu se potrivesc, acest lucru sare în ochi. Modalitatea cea mai bună pentru a câştiga congruenţa este să faci ceea ce te pasionează.

Al cincilea “C” al încrederii este Credibilitatea

Credibilitatea reprezintă capacitatea sau puterea de a stimula încrederea celorlalţi în persoana ta.În esenţă, credibilitatea înseamnă să îl laşi pe cel din faţa ta să înţeleagă că nu eşti un diletant şi că dimpotrivă, ştii foarte bine despre ce vorbeşti.

Al şaselea “C” al încrederii este Consecvenţa

O persoană consecventă câştigă uşor încrederea celorlalţi. Acest lucru este valabil şi pentru organizaţii. A nouăsprezecea lege din cartea „Cele 22 de legi imuabile ale marketingului” este chiar legea consecvenţei. Legea se traduce astfel: O imagine de marcă nu se construieşte peste noapte. Succesul se masoara în decade, nu în ani. Cu alte cuvinte, încrederea că o anumită marcă este valoroasă se construieşte pe principiul consecvenţei.

Al şaptelea “C” al încrederii este Completitudinea

Oamenii au ]n general o dorinţă foarte puternică de a închide procesele începute. Această “închidere” elimină stressul. Explicaţia este dată de un mechanism psihologic subtil care arată că valoarea stressului este direct proporţională cu numărul de procese neterminate. Concret, când ai 15 activităţi distincte în curs de rezolvare, vei fi mai stressat decât dacă ai una singură, care implică aceeaşi durată a muncii.