SURSELE ANGOASEI EXISTENŢIALE DIN PERSPECTIVĂ FILOSOFICĂ ŞI PSIHANALITICĂ
profesor colaborator ddr. Horga Cristina – Colegiul Tehnic DANUBIANA Roman
Pe treptele abrupte ale devenirii şi evoluţiei umanităţii, s-au multiplcat mereu avatarurile fiinţei în penumbra civilizaţiei.
Angoasa în civilizaţie, nu mai poate fi doar un subiect de dezbatere psihanalitică sau filosofică, ci însoţeşte câmpul existenţial al vieţii cotidiene, marcat de tulburătoare drame individuale şi de scenarii cosmice, ce descriu catastrofe naturale sau ipostaze apocaliptice.
Meditaţia asupra laturii demonice a răului în societate, natură, univers, ne trimit mereu cu gândul la răul din noi şi la cauzele acestuia.
Sunt mai mult de două secole de când Jean Jacques Rousseau ne avertiza că viciile modernităţii ş cuceririle civilizaţieii , care au dus la artificalizarea vieţii şi relaţiilor interumane, nu îl vor face pe om mai fericit, ci dimpotrivă, mai nenorocit, şi vor deschide inevitabil o prăpastie între om şi natură.
Intrarea omului în istorie a însemnat triumful raţiunii asupra naturii şi exacerbarea scientismului; „începând cu Descartes, gândim împotriva naturii, încredinţaţi fiind că misiunea noastră este să o dominăm, să o stăpânim, să o cucerim.”[1]
Esenţa naturalismului rousseauist, ca teorie asupra lumii şi evoluţiei este dată tocmai de faptul originar al abandonării simplităţii naturale şi pervertirii sufletului omenesc, printr-un proces în care spiritul uman s-a corupt pe măsură ce ştiinţele şi artele au progresat, iar „luxul, destrămarea şi sclavia au fost întotdeauna pedeapsa eforturilor orgolioase pe care le-am făcut pentru a ieşi din fericita ignoranţă în care înţelepciunea eternă ne-a plasat.”[2]
Drama individului superior devine drama luptei dintre spirit şi materie, dintre natural şi artificial, dintre libertate şi constrângere, iar neputinţa de a cuprinde viitorul, infinitul, fericirea, binele absolut, conturează universul teluric al suferinţei de „a fi” în aşteptarea lui „a nu fi”.
Celebra expresie „ totul este bun când iese din mâinile Creatorului, totul degenerează în mâinile omului”[3], aproape că ne anulează orice încercare de înţelegere raţională a modului în care nu reuşim să perpetuăm tot ceea ce Divinitatea a sădit bun în noi.
Ancoraţi în realitate, constatăm cu amărăciune că suferinţa este omniprezentă, că nu există insule de fericire şi bunătate. Cu toţii ne întrebăm dacă vina ne aparţine sau toate se petrec mai presus de voinţa noastră ? Păcatul originar al cunoaşterii se pare că ne-a sortit fără să vrem unui destin tragic, dar această explicaţie nu ne diminuează angoasa şi nici nu a reprezentat pentru om o barieră în setea lui imensă de cucerire a universului.
Dacă facem împreună cu Rousseau efortul de a ne întoarce în timp, îl putem vedea pe omul primitiv, strămoşul umanităţii, o fiinţă solitară, fără moralitate, fără limbaj, fără raţiune, şi ne întrebăm ce i-am putea reproşa? Preocupat exlusiv de moment şi de prezent, parte integrantă a naturii şi universului, asemeni celorlalte vieţuitoare, el traversează secole urmându-şi un destin de supravieţuitor, constrâns de instinctul de conservare să lupte pentru viaţa sa. Acest instinct a declanşat în om o misterioasă forţă virtuală, şi a activat uimitoare capacităţi latente, care au demonstrat că omul este infinit maleabil, capabil de creaţie, invenţie, descoperire- toate folosite iniţial ca tehnici de supravieţuire.
Ca matrice originară omul este bun, consideră Rousseau, dar nu în sens absolut, ci prin absenţa numeroaselor atribute negative ale omului modern.Omul era bun de la natură, deoarece Creatorul nu l-a înzestrat cu darul de a fi meschin, orgolios, arogant, duplicitar, demagog, ipocrit etc.
Pervertirea şi degradarea sufletului uman, reprezintă de fapt cauza nenorocirii şi suferinţei omului; remediul nu poate veni decât tot din interiorul său, din rezervele abisale ale fiinţei sale, extrase prin forţa moralităţii şi conştiinţei şi printr-un nou pact social- cel al umanismului.
Ceea ce a prefigurat filosoful francez din perspectivă filosofică şi antropologică, a confirmat Sigmund Freud sub aspect psihologic : omul devine nevrotic pentru că nu poate suporta gândul de renunţare la pulsiunile instinctuale, impus de societate, în numele ei cultural. „Principiul plăcerii este acela care determină scopul vieţii, guvernând de la început operaţiile aparatului psihic”[4], dar socializarea a presupus interferenţa a două tendinţe opuse, aspiraţia personală către fericire, pe care o numim în general egoistă , şi aspiraţia la asocierea cu ceilalţi, pe care o considerăm în general altruistă; această polaritate inerentă naturii umane, însoţită de un întreg noian de sentimente şi trăiri, când contradictorii, când complementare, a clădit edificiul civilizaţiei pe o veşnică tensiune existenţială.
Vulnerabilitatea şi slăbiciunea omului îşi au originea în natura sa duală, care lasă deschis orizontul atât pentru alegerea răului, cât a binelui, într-o lume în care suferinţa îl asediază din mai multe părţi: propriul corp, supus bolilor, îmbătrânirii, disoluţiei; lumea externă, cu forţele sale invincibile şi inexorabile; raporturile cu ceilalţi, prin tot ce au ele negativ şi frustrant. Compensarea îi parvine omului prin bucuriile şi împlinirile fragile şi trecătoare ale vieţii sale cotidiene, iar când nemulţumirile îl copleşesc încearcă să le alunge prin mecanismele de refulare şi sublimare.
Omul natural trăia în armonie cu instinctele şi impulsurile sale, era independent şi neaservit decât propriilor nevoi şi dorinţe,omul modern trebuie să se supună insanţelor interioare- raţiunii şi conştiinţei, dar şi legilor sau standardelor de exigenţă socio-culturală. Angoasa în faţa supraeului care supraveghează şi judecă toate intenţiile şi actele individului, este costul şi povara aventurii cunoaşterii , dar şi şansa la moralitate, demnitate şi umanitate.
[1] Edgar Morin, Paradigma pierdută:Natura umană, Editura Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 1999, p. 11
[2] Jean Jacques Rousseau, Discours sur les scinces et les arts, Collection Literaire Lagarde& Michard, XVIII siecle, Les Editions Bordas, Paris, 1970, p.271
[3] Jean Jacques Rousseau, Emile sau despre educaţie, Texte pedagogice alese, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1960, p.9
[4] Sigmund Freud, Angoasă în civilizaţie, Opere I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p.301
nanomagazine
Impreuna cu elevii Colegiului National Calistrat Hogas am creat o revista despre nanotehnologii.
NANOYOU – proiect european pentru tineri
PARTENERI : European School Net
Barcelona Science Park
Centre de Culture Scientifique, Technique & Industrielle Grenoble
Centre for Social Innovation
Interdisciplinarity Nanoscience Center
Nanoscience Centre – University of Cambridge
ORT Israel
Programul şcolii se va axa pe trei sub-domenii de activitate:tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), energie şi mediu Resursele materiale de instruire vor fi disponibile pentru educatori, precum si portalul web în cazul în care studenţii vor putea să participe activ în cadrul dialogurilor virtuale, experimente şi jocuri.
Programul NANOYOU din şcoală va fi implementat în două etape, una mai întâi cu şcolile pilot selectate prin intermediul unui apel deschis (începând cu ianuarie 2010), precum şi un al doilea deschis tuturor scolilor interesate.
NANOTEHNOLOGII
Nanotehnologie este un termen colectiv pentru dezvoltăriile tehnologice la scară nanometrică. În sens larg, nanotehnologia reprezintă orice tehnologie al cărei rezultat finit e de ordin nanometric: particule fine, sinteză chimică, microlitografie avansată, ş.a.m.d. Într-un sens restrâns, nanotehnologia reprezintă orice tehnologie ce se bazează pe abilitatea de a construi structuri complexe respectând specificaţii la nivel atomic folosindu-se de sinteza mecanică. Structurile nanometrice nu numai că sunt foarte mici, ajungându-se chiar până la scara atomică, dar ele posedă unele proprietăţi total deosebite şi neaşteptate, în comparaţie cu aceeaşi substanţă luată la nivel macroscopic.
Nanotehnologii implementate în practică
• lacuri de automobile cu calităţi superioare (rezistente; autorefacere la zgârieturi; cu darea în folosinţă încă din anul 2003)Nanotehnologii imaginabile în viitor
nede ex. stofe care nu se murdăresc, nu se îmbâcsesc, nu prind miros sau nu se udă
• computerul molecular
IMNUL REVISTEI
Sfârşit de revistă, dar nu final de idei,
Muzica mea ţi-o prezint, chiar ascult-o de vrei.
Component principal alaturi rap
Rockul este fenomenul ce inundă-al meu cap.
Sa fii adolescent inseamn-a trai
A iubi, a simti orice clipa a vietii
La maxim caracterul ti-l intaresti
Alaturi de prieteni mai tot timpul iti doresti
Sa fii adolescent are o gramada de sensuri
Si mersuri pe valuri de incercari
Spre o noua implinire, un nou scop atins
In mod nobil lasa-ti amprenta/ dinadins.
De ce acum ? De ce chiar eu ? De ce mereu ? Cine sunt eu ? Ce-a fost in capul meu ?
Care mi-e scopul ? Unde mi-e locul? Nu-mi place jocul De data asta e prea greu
Sa fii adolescent are o gramada de sensuri
Si mersuri pe valuri de incercari
Spre o noua-mplinire, un nou scop atins
In mod nobil lasa-ti amprenta/ dinadins.
Parintii buni iti dau cadouri din obisnuinta
Dar cei inteligenti ofera, propria lor fiinta.
Respect solid vei capata numai prin dialog
Perla ascunsa careia, trebuie sa ii faci loc.
Sa fii adolescent are o gramada de sensuri
Si mersuri pe valuri de incercari
Spre o noua implinire, un nou scop atins
In mod nobil lasa-ti amprenta/ dinadins.
Chiar si tu si tu te pricepi la ceva
Fie teatru sau sport sau de-ti place pictura
Sunt daruri speciale, nu le lasa
Pot fi aripile tale pentru a zbura. A zbura zbura
Sunt daruri speciale, nu le lasa
Pot fi aripile tale pentru a zbura.
Chiar de iti e teama ca nu vei reusi
Intentia conteaza asta trebuie sa stii
In viata nu totul e cum iti doresti
Obstacole sunt, tu doar le depasesti
Sa fii adolescent are o gramada de sensuri
Si mersuri pe valuri de incercari
Spre o noua-mplinire, un nou scop atins
In mod nobil lasa-ti amprenta/ dinadins.
De ce acum ? De ce chiar eu ? De ce mereu ? Cine sunt eu ? Ce-a fost in capul meu ?
Care mi-e scopul ? Unde mi-e locul? Nu-mi place jocul De data asta e prea greu
Sa fii adolescent are o gramada de sensuri
Si mersuri pe valuri de incercari
Spre o noua-mplinire, un nou scop atins
In mod nobil lasa-ti amprenta/ dinadins.
Etichetarea noastra e doar un concept
Invechit si gresit nu e bun de nimic
De vrei ca sensul nostru sa fie cel drept
Ajuta-ne si trage tineretea in piept.
Sa fii adolescent are o gramada de sensuri
Si mersuri pe valuri de incercari
Spre o noua implinire, un nou scop atins
In mod nobil lasa-ti amprenta/ dinadins.
Parintii buni iti dau cadouri din obisnuinta
Dar cei inteligenti ofera, propria lor fiinta.
Respect solid vei capata numai prin dialog
Perla ascunsa careia, trebuie sa ii faci loc.
REASON
REASON
“We accept tu be steps,only if next generations will come with clean feet.”
The magazine “Meanings for Generation”, of National College “Calistrat Hogas” Piatra-Neamt, appears in the first two editions and joins the others school magazines.
It has been created due to the desire to give young people information in order to satisfy their curiosity, to bring their life issuses in the forefront, the trials and achievements, but not least the disappointments specific to their age and who knows…. some solutions.
It is an original concept that reflects the concerns and aspirations of young people, an attempt to answer to the daily questions of teenagers.
I surprised the course of life with a plan to create a magazine to emphasize life and its problems,while the tabs are filled with us, people. In the modern world we all se the same things,but in a different way.
Thus, the social themes approached by the “Meanings for Generation” magazine, fold out like a spider web of your consistency, without relieving us from the grasp when it comes to the negative aspects of society.
For a magazine to reflect accurately the topics that it follows from a certain domain, it is necessary for the title to be as orginial as possible, in order to emphasize its consistency.
The title “Meanings for Generations” defines new patterns when it comes to knowledge.
The title offers the possibility to be read and interpreted according to everyone’s preferences. Whether the emphasis is on meanings for generations, either it emphasis the next degenerations… along with its senses, the fact is that the magazine plays its role as a sociological mentor for all age groups, from teenagers to the elderly.
The ideea of such magazines is older, but, not the time has come for it to be born in a organized way, with an editorial course and of course with as many contributors as possible: teachers, students from other highschools, priests.
The magazine “Meanings for Generation” approaches issuses of interest for young people as: Axis Ego - where young people can express their opinions about the time of live they live, Curiosity vs. Temptation, which allows accurate and concrete information about the young age temptations by presenting practical issues , identifying and finding solutions to their solve.
In order for young people to make their own ideas about life, about their own personality, we’ve created the part “your stile”, where the specialists advices are welcome to themes as: to be the best, how to avoid others manipulation and so on.
They are well approached, and the teenagers explain how and why they dress, live and dream this way.
The redaction group is formed by some students from the literar profile classes and the coordonater teacher Nadia Circu.
The articles are collected and redacted by students, and the redigering has been made only on their ideas.
The magazine appears on every semester, with the realisation of a anvulling wich will contain specific terms and necessay to teenagers and will be distributed in a big number in school and not only.
Because we want the magazine to be a springboard for young singers, launching the first issue of a CD with songs created and performed by a school student, Carmen Apostol Petrina.
The magazine has been registered and obtained ID ISSN 2067-9629.
Lansare revista
Cu ocazia “Saptamanii Portilor Deschise” am organizat lansarea revistei.
Din program:
- prezentarea echipei de proiect
- sceneta Adolescenta in viziunea mea
- lansarea imnului revistei
- lansarea cd-ului cu muzica elevei Apostol Carmen Petrina
- distribuirea gratuita de reviste si cd-uri
Bloguri ale elevilor
clasa a XII-a
http://mmellissa.blogspot.com/
http://www.sistemulosos.blogspot.com/
http://www.eco-calm.blogspot.com/
http://www.justaproject.webs.com/
clasa a X-a
Opinii şi sugestii ale elevilor
Aşteptăm opinii şi mai ales sugestii pentru îmbunătăţirea calităţii revistei.
Teme noi, preocupări interesante, proiecte, tot ce doriţi să apară într-o revistă a tinerilor.
Stil Vestimentar
Tinerii sunt mult mai atenţi la tot ce se întâmplă în jurul lor decât o spun clişeele care descriu adolescenţii în formule de genul : “cu capul în nori”, “ce ştiu ei ce e viaţa de fapt”, “trăiesc in lumea lor”. Da, adolescenţii au o lume a lor, e adevărat, dar lumea asta a lor este conectată full time la prezent. Ei ştiu tot ce se petrece oriunde în lume, via internet, au învăţat să comunice fără graniţe culturale, graţie socializării virtuale, simt încotro merg lucrurile şi sunt principalii creatori ai viitorului.
Ne şochează adesea cu felul în care vorbesc, se îmbracă, dansează, inventează sporturi, dar recunoaştem în final că valorile lor nu sunt doar forme fără fond, că stilul lor rebel răspunde de fapt nevoii de a se exprima liber, într-un limbaj complex al conceptelor, sunetelor şi culorilor.
Moda schimbă modul de gândire al tinerilor, fiindcă, atunci când sunt îmbrăcaţi după ultimul trend, tinerii (n.m. şi nu numai) capătă un plus de siguranţă.
„Tinerii au mai mult tupeu dacă poartă haine de firmă. Probabil fiindcă sunt atât de uşor de câştigat de partea unei stări de spirit, ce caracterizează stilul vestimentar, devin principalul public-ţintă al creatorilor de modă.” (Cătălin Botezatu)
Cu toate acestea, chiar la tineri există mari diferenţe, între cei cu bani şi cei mai puţin băftoşi la pungă. Cu toţii însă au adoptat ţinuta lejeră, blugii au devenit piesa de rezistenţă a oricărei ţinute, fie de zi, fie de seară, iar modul în care se îmbracă atunci când nu-i menit să demonstreze apartenenţa la un anumit grup sau la o anumită filosofie de viaţă vor să transmită mesajul că important pentru ei este să se simtă bine şi în largul lor.
Din filme, videoclipuri sau după ce au studiat ei înşişi în alte ţări, studenţii români urmăresc îndeaproape tendinţele colegilor lor străini şi deseori le adoptă stilul. Deşi, de cele mai multe ori, stilul este adaptat de fiecare în funcţie de personalitate, genul de muzică ascultat sau culorile preferate, se pot remarca anumite stiluri ale studenţilor străini, în funcţie de ţara în care sunt.
Adina locuieşte de mai bine de 10 ani în SUA. A învăţat, pe rând, la licee din New York şi Florida, iar colegiul l-a urmat în Atlanta. „La facultăţi, e o modă, între studenţi, să fie îmbrăcaţi cât mai comod. Se poartă mereu hanoracele cu glugă, fără fermoare, care au numele facultăţii. Şi la Yale, şi la Harvard e la fel. Plus nelipsiţii blugi. Important e să fii îmbrăcat cât mai lejer. Uneori, la liceu, erau persoane care veneau şi în pantalonii de la pijama, flauşaţi.
Sunt la modă şi cizmele uggs cele cu blană, fără toc, în care bagi pantalonii. La discotecă e altceva. În Florida, mereu se merge la discotecă în rochiţe scurte şi pantofi cu toc. În Atlanta se mai poartă şi blugi şi tricouri”, povesteşte Adina. Rareori a văzut în campus fete machiate şi, în general, colegii lor se uită la ele ca şi cum ar veni de pe altă planetă. La balurile frăţiilor se merge elegant băieţii în costum, iar fetele în rochii. „Sunt, fireşte, şi cei de bani gata, care au numai haine de firmă şi vin cu ochelari Chanel sau nu mai ştiu eu ce alte haine. În anul I, era o modă să ai iPod, dacă mergeai cu căştile atârnând la urechi, erai cool.”
Apostol Carmen Petrina a XI-a F
Stilul tău
Tinerii au :
Teama de eşec: Ce vor zice ceilalţi? Povestea cu aşteptarea, pregătirea şi perfecţionarea n-are nici un sens. Acum ai… de ani şi eşti într-un fel, gândeşti, simţi, trăieşti perfect. Nu aştepta momentul potrivit, s-ar putea să nu vină niciodată. Datoria ta este să te arăţi aşa cum eşti la aceasă vârstă. Continuă să te perfecţionezi în fiecare zi,ăsta să-ţi fie supremul scop ! Nu te mulţumi niciodată cu puţin, cere mult de la tine, de la viaţă. Te-ai născut ca să laşi urme pe unde treci. Ce mai aştepţi?
Teama de viaţă: Sunt eu diferită de ceilalţi? Pot eu să îndrăznesc să-mi doresc mai mult ? Da!! Da! Vreau mai mult!
Retragerea /Amânarea: Nu acum, nu e momentul, mai aştept puţin, până devin mai bună, mai sigură pe mine, mai bogată spiritual.
Independenţa: Vreau să fiu independentă afectiv, financiar, social. Vreau să zbor liberă, să trăiesc aşa cum gândesc şi simt! Omul s-a născut să fie liber să gândească, să simtă şi să facă ce vrea, oricând şi la orice oră. Cine spune altceva e un “sclav al societăţii” şi aşa o să moară.
Nivelul scăzut al respectului şi stimei de sine: Te face să intri greu pe scena vieţii. Eviţi înainte de a te angaja, te gândeşti: Nu sunt destul de bună… şi asta îţi răsună în minte în faţă provocării vieţii. Iti e teamă să nu fii judecată şi amâni orice şansă de creştere şi afirmare. Nu poţi experimenta nimic dacă nu ştii să te dezgoleşti de scuze, mecanisme de apărare, temeri şi prejudecăţi. Păşeste pe întuneric…tot înainte!
TREBUIE:
Trebuie să ştii să alegi şi să decizi ce e esenţial şi să laşi ce-i neesenţial deoparte. Ai o viaţă de trăit, nu de irosit!
Obiceiurile proaste te ţin pe loc, îţi îngustează privirea, îţi stopează forţa creatoare, te limitează, te îndobitocesc, te otrăvesc, te omoară. Nu există scuză pentru o viaţă trăită prost! Transformă obiceiurile proaste în obiceiuri sănătoase.
Dacă lucrurile nu merg spre bine, înseamnă că undeva greşeşti. Întoarce-te din drum, schimbă-te. Nu mai amâna, ezitarea e risipitoare. Curaj! Aruncă tot ce te ţine pe loc şi îmbrăcă ce-ţi dă putere de viaţă.
Pune-te în faţa oglinzii: Ce imagine vezi? Ce-ţi place? Acceptarea propriului corp şi fel de a fi: îţi place să te priveşti? Îţi iubeşti corpul, atitudinea, stilul, privirea, zâmbetul?
Mă iubesc profund şi-n totalitate! Sunt superbă! Sunt frumoasă! Sunt atractivă! Sunt stăpâna pe mine şi pe orice situaţie! Sunt încrezătoare în mine, în lume! Sunt o luptătoare, cuceresc
Încă o scurtă meditaţie:
Iubesc, deci exist!
Mă iubesc, merit!
Te iubesc, dăruiesc!
Vrei să fii o astfel de persoană?
Munceşte la persoana ta! Nu mai întinde mâna! Nu mai caută reţete garantate. Nu mai aduna fărâmituri, poţi să ai totul, chiar acum. Tu eşti formula magică, tu eşti cheia ce deschide drumul spre o viaţă cu adevărat calitativa.
Începe, nu mai amâna!
Animale şi oameni
Când vine vorba 
de animale de companie, te poţi pierde în multitudinea de specii şi rase din care poţi alege, ca să nu mai vorbim de torentul de informaţii, mai mult sau mai puţin utile, pe care îl poţi primi la un pet-shop. Cert e că atunci când alegi un animal de casă, nu ţii cont prea mult de ceea ce-ţi spune vanzătorul. Dacă îţi doreşti un câine, nu va reuşi nimeni să te convingă să cumperi un papagal. Alegerea pe care o faci reflectă foarte mult ce fel de persoană eşti. Probabil animalul tău de companie spune mai multe despre tine decât ai putea spune tu în 2 ore.
Majoritatea oamenilor simpatizează câinii sau pisicile, însă indiferent dacă alegi un animal exotic sau ceva mai “de pe la noi”, alegerea ta nu poate fi numită conventională. La fel cum oamenii sunt unici, 2 exemplare din aceeaşi rasă pot fi suprinzător de diferite.
Cineva care are, de e
xemplu, un câine activ , Border Collie, Dalmatian, Husky, Malamut, este aproape sigur o persoană sportivă sau căreia ii place sa alerge şi sa facă jogging. Sunt şi oameni care aleg câini precum Chow-Chow, Akita Inu, Ciobanesc German, fie pentru că sunt persoane comode, fie că nu dispun de timpul necesar îngrijirii unui câine de talie mare.
Cert e, dacă ne uităm in jur, că animalele de companie nu seamană cu stăpânii lor numai fizic, ci şi la caracter. De fapt, nu cumva animalele de companie ne aleg astfel încât să avem un temperament asemănător lor? Mie mi se pare plauzibil. Animalele sunt, până la urmă, reflexia propriei noastre personalităţi.
Comănescu Sebastian George, clasa a XI-a A
Dacă doriţi să descărcaţi revista în format pdf SensuriDeGeneratie nr. 1
Dacă doriţi să descărcaţi revista în format pdf SensuriDeGeneratie nr. 2
pentru vizualizare clik aici
muzica mea
Eu…
Sfârşit de revistă, dar nu final de idei,
Muzica mea ţi-o prezint, chiar ascult-o de vrei.
Component principal al culturii Hip-Hap,
Rapul este fenomenul ce inundă-al meu cap.
Găsesc prin muzică un motiv de-a zâmbi,
Nu ai cum să dai greşi, dacă beatul îl simţi,
Cu un flow bun pe piesă tu urechea ţi-alinţi
Şi minţi, când spui că n-ar avea consistenţă
Subiectele vizate sunt doar de aparenţă
Simplu, se vede clar că din “poezia străzii”
Nu ai înţeles o boabă, dar eşti critic ştii, e tipic.
- Cocoon feat. Reiki – Eram Copii (Produsa de Andrei B)
- Flavyo – Despre viata cu The Mosh si Reiki
- GKN feat Zombie THC – Clipa Ta
- Gogu feat Cino & Reiki – Dimineti
- ILLusionist_-_08._In_Inima_Ta_feat._Reiki
- Liry & Reik i- Neliniste
- Liry & Reiki – Inima noastra e timpul
- Liry feat. Gani – In bratele lui Morfeu (prod de DexStaR)
- Reiki feat. E-me – In echilibru (produs de Acid)
- Reiki feat. E-me – Stare de bine
- RimeZic feat. Reiki – Sa Nu Ma Vand
- wOlf ft. Reiki – Ce-ar fi daca (prod. Racfm) #FabricaDeHituri
Apostol Carmen Petrina a XI-a F
Adolescenţi în 2010
“Cine sunt eu? dintr-o ploaie de umbre,
Parfum de vise tăcute, am devenit cine?
Cine sunt eu? Opresc a mea alergare,
Spre ce mă-ndrept acum oare,
Am devenit cine? “Apostol Carmen a XI-a F
Ce înseamnă să fii adolescent? Nimeni nu ştie exact, însă toată lumea a denumit-o perioada neagră a vieţii.
Oare chiar aşa să fie? Nu ştiu, poate că da, dacă ţinem cont că la vârsta aceasta pentru a fi popular, trebuie să ai haine de firmă şi ultimul model de iPod apărut pe piaţă. Un rol important îl au şi certurile cu părinţii, ce sunt tot mai dese. Acestea încep cu vechea replică „Eu când eram ca tine…” sau „Pe vremea mea….”.
Aaa… şi am uitat să menţionez cea mai tare modă, drogurile.
Cu toate acestea, adolescenţa are şi părţile ei bune, cum ar fi: încrederea pe care o ai în tine, visele de viitor ce încep să se formeze etc.
Samson Ramona a X-a F
********************
A fi adolescent în 2010 înseamnă a fi cât se poate de liber, deoarece niciunui adolescent din ziua de azi nu îi place să i se impună anumite reguli. Adolescenţii fac ce vor şi cum vor ei anumite lucruri .
Adolescenţa este o treaptă de lansare a omului în viaţă, deoarece apar şi primele probleme mai greu de rezolvat, care necesită un anumit efort pentru rezolvarea lor. Adolescenţa reprezintă totodată şi o periodă frumosă din viaţa fiecărui om în care se leagă multe prietenii.
Adolescenţa este şi perioda în care au loc cele mai multe neînţelegeri între copii şi părinţi pentru că nu le place ca cineva să se implice în activitatea lor. De aceea adolescenţa este una dintre cele mai frumoase perioade din viaţă si nu merită să fie pierdută.
Ichim Marius a X-a F
********************
…Pentru mine, adolescenţa înseamnă p
erioada în care trebuie să iau deciziile cele mai importante cu privire la ce voi face în viitor……. Este perioada în care toţi vrem să devenim altcineva decât suntem, vrem să atragem tot mai multa atenţie, vrem să devenim mai buni sau mai răi. Adolescenţa este precum ghiocelul care răsare primavara frumos şi cu o strălucire nemaintâlnită, dar care la primul hop, la prima brumă moare şi poate nu se v-a mai trezi. Aşa sunt şi adolescenţii care la primul obstacol, cum ar fi drogurile, alcoolul şi multe altele.. pot să ne distrugă mai mult sau mai puţin.
Achiriţoaei Lavinia clasa a Xa F
*******************
Şcoala ne ocupă tot timpul şi ne mănâncă weekend-ul. Nu mai putem să ieşim la o plimbare fără să ne gândim la tema care o avem de pregătit pe mâine sau la testul ce ne băntuie de cateva zile…..
Adolescenţa 2010………dureri de cap…dureri de spate din cauza singurei ore de sport………lacrimi amare din cauza timpului liber pierdut în casă….carţi citite………vise pierdute……….absenţe multe…..
Găină Iuliana clasa a Xa F
********************
Hmmm…cam complicat de abordat această temă, mai ales că şi eu sunt o adolescentă de 17 ani, dar totuşi voi încerca să exprim anumite idei. Unii când se gândesc la ,,această generaţie de aur” exclamă adeseori schimbarea, acel fenomen imprimat în generaţia noastră, multe au luat o altă întorsătură de la părinţii noştri, multe s-au schimbat, dar acest lucru e mai puţin înţeles de ,,vechea generaţie”).
Să nu credeţi că voi încerca să-i vorbesc numai de bine pe colegii mei de generaţie..ca orice individ situat pe această planetă am păreri diverse. Este adevarat că noi, în pofida părinţilor nostri ne bucurăm de o adolescenţă mai dinamică, sau poate mai colorată, dar acest lucru nu ne împiedică să învăţăm sau să mai citim o carte. Din păcate toţi trebuie să recunoaştem că în acestă perioadă se pune un mare accent pe exterior, uităm adesea valorile morale.. dar oare de ce? Nu oare aşa am crescut?.., mereu ni s-a atras atenţia asupra hainelor, părului, am cresut considerând exteriorul elemetul de bază al vieţii, iar interiorul elementul auxiliar.
Viţelaru Adina clasa a Xa F
********************
Puţini sunt cei care se gândesc să înveţe pentru a-şi asigura un viitor cât mai bun, sau să încerce să îşi facă singuri rost de nişte venituri, sau să facă ceva util pentru societate, pentru mediu.
Nu zic ca eu nu sunt nonconformistă şi că fac totul doar cum mă taie capul, dar totul în limitele bunului simţ. Imi place să fiu independentă şi tocmai de aceea vreau, încă de pe acum, să mă descurc singură, să nu mai apelez aşa de mult la parinţii mei cum o făceam înainte.
Popa Oana, clasa a Xa F
********************
Pot spune că sunt o norocoasă că m-am născut mai târziu şi am ajuns să prind vremurile astea…unii poate o să fie şocaţi de ceea ce scriu eu aici dar asta e adevărul: Ce criză financiară??? Sincer nu cred că pe noi adolescenţii ne deranjează aşa de mult această criză??? De ce? Ei bine pentru că oricum niciodata nu am dispus de banii noştri proprii ci dimpotrivă…părinţii au fost şi sunt cei care întotdeauna ne-au sponsorizat. La părinţi poate că criza se simte…dar la noi adolescentii…MAI PUTIN!!!
Aşadar e bine să fii adolescent în zilele astea deoarece dispui de o grămadă de chestii interesante, o multitudine de opţiuni…poate singurul dezavantaj ar fi acela că vârsta adolescenţei e o vârstă a incertitudinii, o vârstă a cunoaşterii…
DAVID PETRONELA X F
Generaţia Emo – pro sau contra?
Daca înainte de 1989 tinerii îşi manifestau nemulţumirea şi neapartenenţa la sistem prin blugi taiaţi, părul lung şi muzica rock, adolescenţii de 15, 16 sau 20 de ani şi-au depăşit părinţii şi au găsit alte căi de a-şi manifesta răzvrătirea. “Se îmbracă exclusiv în negru, refuză orice urmă de dragălăşenie, sunt teribilişti şi le place să-şi picteze unghiile în negru”.
Din cultura Emo fac parte adolescenţii de astăzi, adultii de mâine…neinţeleşi, frustraţi, trişti şi depresivi, deşi au tot ce se poate avea: parinţii le oferă libertate şi bani de buzunar, au acces la informaţii cum alţii pe vremea lor nu aveau! Şi atunci stau şi mă întreb de ce sunt ei trişti? De ce viaţa unui astfel de adolescent este atât de “grea” şi ei nu vor să mai trăiască?
Termenul de Emo (care provine de la “emoţional”) îşi are originea în muzică, “Emo” fiind iniţial un subgen al harcore punk, iar fanii acestor trupe s-au numit “Emo”. Printre artiştii şi trupele emo se numară: My Chemical Romance, Tokio Hotel, Fall out boy, Sunny Day Real Estate etc. Fără a ţine seama de originile acestui termen, cultura populară actuală şi adolescenţii promovează “emo” într-o manieră care nu are nicio legatură cu intenţiile sale iniţiale.
De-a lungul timpului, înţelesul termenului a fost denaturat şi interpretat greşit de către adolescenţi, care au pus bazele culturii Emo: ei sunt copii Emo (Emo-kids), moda lor e Emo, se machiază şi se poartă în stil Emo, astfel ca sunt uşor de recunoscut. Este foarte uşor să stereotipezi un puşti emo, deşi ironic nu poţi defini muzica emo. Cel mai bun mod de a descrie muzica emo este prin arpegiile chitărilor cu vocalize uşoare la care se dă drumul într-o orchestră de chitări distorsionate şi aduse după aceea din nou la partea uşoară.Versurile emo sunt în general foarte poetice şi au o arie de la iubirea pierdută, la credinţe religioase sau alte subiecte emotionale. Totuşi, emo acoperă în zilele noastre o mare varietate de formaţii, de la melodiile celor de la “American Football” la melodiile hard de la “At the drive in”.
Cum recunoşti un Emo-kid?
La inceput moda emo era considerata un moft: adepţii genului purtau părul drept fără cărare, blugi, cămăşi descheiate şi tricouri cât mai strâmte. Odatâ cu trecerea timpului moda s-a schimbat, astfel ca adolescenţii emo poartă acum părul negru şi drept, cu cărare într-o parte sau breton lung, peste unul sau amândoi ochii, blugi strâmţi, tricouri negre ce au inscripţionate nume ale unor trupe sau artişti rock, curele şi catarame cu ţinte sau ţepi, eşarfe înfăşurate în jurul gâtului chiar şi în toiul verii, tenişi sau pantofi negri uzaţi, ochelari cu rame negre şi cât mai groase şi genţi ca niste “tolbe” pe o parte a corpului.
Prin acest trend ei vor să arate depresia şi stările sufletesti negative pe care le trăiesc. Se pare că adolescenţii emo sunt pesimisşi, introvertiţi, dorind să se izoleze de societate, sunt anxioşi, mereu trişti şi preocupaţi de moarte, gânduri de automutilare şi sinucidere.
De ce Emo?
Nu puţine sunt cazurile de suicid sau violenţă între adolescenţi, cum este cel al fetitei de 12 ani care se arunca de la etaj pentru ca nu mai vrea sa fie o povară în plus pentru părinţii ei. De ce toate acestea se întâmplă acum, când suntem civilizaţi sau aşa avem pretenţia să fim, când am evoluat atât de mult şi am cucerit atâtea, de ce copiii noştri văd această viaţă atât de întunecată şi nu reuşesc să vadă lumina din ea?
Poate că întreg procesul evolutiv prin care am trecut este vinovat. Sau poate că nu ştim să ne creştem de mici copiii şi să-i educăm cum se cuvine.
O mare parte din vina o poarta parintii acestor copii. Cu multe probleme pe cap, cu stresul si ideea de a face cat mai multi bani pentru ca cel mic sa aiba tot ce-i trebuie, uita de el, uita sa-i ofere dragoste si atentie si incearca sa suplineasca aceste nevoi emotionale ale copilului prin daruri si multa libertate.
Aşa că, părinţi, iubiţi-vă copiii şi lăsai-i să îşi trăiască copilaria. Învăţaţi-i că fericirea şi succesul nu se măsoară în bani, haine costisitoare, telefoane mobile sau maşini scumpe. Nu-i maturizaţi înainte de vreme şi spuneţi-le că viaţa este cel mai de preţ dar pe care îl are un om!
Apostol Carmen Petrina a XI-a F
Sarcină nedorită …De cE ??
„Atunci când te confrunţi cu o sarcină nedorită, probabil că prima soluţie care-ţi vine în minte este aceea de a scăpa de copil. Dar este avortul cea mai bună variantă? Este aceasta şi decizia inimii tale? Te-ai gândit şi la alte opţiuni? Crezi că păstrarea copilului sau adopţia pot fi soluţii şi pentru tine?
De ce vrei să avortezi? Poate că te temi de ceea ce vor spune cei din jurul tău când vor afla că eşti însărcinată; poate crezi că este o condiţie pentru salvarea relaţiei cu partenerul tău (tatăl copilului tău); poate consideri că nu este timpul potrivit să ai un copil sau poate te temi de reacţia părinţilor tăi. Pot fi şi alte motive. Dar pot fi oare acestea atât de importante încât să te determine să decizi moartea unei fiinţe care nu are nici o vină că există şi care depinde în totalitate de alegerea ta?
Îţi dai seama că două vieţi sunt în joc: a ta şi a copilului tău? Întârzierea numai cu o săptămână a menstruaţiei şi rezultatul pozitiv la testul de sarcină înseamnă deja trei săptămâni de sarcină. Acum inima copilului tău bate. Nu poţi ignora faptul că viaţa copilului începe în momentul concepţiei! Eşti sigură că vrei să salvezi viaţa ta cu preţul altei vieţi?
Ce este avortul? Procedura de avort se realizează în România preponderent prin chiuretaj. Consecinţele imediate ce pot apărea sunt: dureri, perforarea uterului, hemoragie, iar ca efecte secundare apar infecţii uterine, sterilitate etc. Sentimentul de uşurare resimţit imediat după avort este înlocuit de ani grei de suferinţă şi regret. Vor apărea sentimente de vinovăţie, mânie, tristeţe şi disperare, stări depresive, coşmaruri, sentimentul de pierdere şi gol interior. Nu crezi că păstrarea copilului ar putea fi o soluţie pentru tine? Te-ai gândit la bucuria pe care ţi-ar putea-o da un copil, nu numai ţie, dar şi partenerului tău sau părinţilor tăi, mai târziu?
Ştii că atunci când perspectiva unei căsătorii nu există, sau situaţia materială este cu adevărat un obstacol, există totuşi o şansă pentru copilul tău: adopţia? Sunt foarte multe cupluri care îşi doresc un copil şi nu-l pot avea. «Sacrificiul» de a-ţi da copilul spre adopţie merită asumat în comparaţie cu varianta avortului. Copilul tău are şansa de trăi, iar tu nu vei purta pe umeri povara unei ucideri. Tu îi poţi oferi copilului tău şansa de a trăi!
Mărturii ale unor tinere care au făcut avort
«Nu aş mai face-o niciodată, indiferent de părerea celor din jur. Mi-am avortat copilul. O dată cu el a murit şi ceva din mine, ceva ce nu mai poate fi nicicând trezit la viaţă. Astăzi nu aş mai lua o astfel de hotărâre, indiferent ce ar spune cei din jur. Trăiesc cu o frică în mine de care nu mai pot scăpa. Am coşmaruri în care îmi apare o fetiţă care fuge spre mine cu braţele întinse şi întreabă mereu: De ce, 
mămico? De ce? Apoi mă trezesc udă de transpiraţie. Acest vis şi privirea fetiţei mă urmăresc continuu de când am avut acea intervenţie. De ce numai eu sunt pedepsită pentru fapta mea, nu şi fostul meu prieten, deşi a fost şi el părtaş? Relatez această întâmplare pentru folosul tuturor femeilor. Gândiţi-vă foarte bine ce faceţi, pentru că vă vor chinui visele şi vă vor urmări privirile celor ce nu mai sunt…, nu permiteţi nimănui să vă constrângă, pentru că viaţa voastră va fi distrusă. Nu faceţi aceeaşi greşeală ca mine!» (Judith).
«De ce nu mi-a spus nimeni ce va urma? Toţi cei care m-au sfătuit să fac avortul în urmă cu doi ani – doctorul, consilierul, părinţii, prietenele şi soţul meu – m-au asigurat că aşa e cel mai bine pentru mine şi pentru copilul meu! Acum copilul meu este mort, iar eu sunt disperată! Nu mai pot să dorm noaptea, nu mai pot să râd. Nimeni nu mă înţelege! Vă rog spuneţi tuturor oamenilor cât de groaznic este un avort! Dureri cumplite îmi chinuiesc trupul şi sufletul. De ce nu mi-a spus nimeni ce va urma?» (Jutta).
“Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte.” (Matei 18, 5).
Mihai Iuliana a XI-a F
Tânărul… Erou pentru Hristos
Mă gândesc, cum poate un tânăr contemporan să fie un erou?
Şi mai ales…nu un oarecare erou. Nu vorbim despre un ,,erou” la jocurile de noroc, sau un ,,erou” din filme, ci despre un erou pentru Hristos. Când faci ceva pentru Hristos, nu doar că devii erou, ci descoperi modalitatea de a trai, prin comuniune, omul în fiinţa lui Dumnezeu şi Dumnezeu în fiinţa omului. A fi erou pentru Hristos, înseamnă a te dărui lui Dumnezeu în totalitate. A lupta pentru dobândirea Vieţii Veşnice, pentru Cununa cea Nevestejită a Mântuirii.
O să întrebatţ: ,,mai vor tinerii să lupte pentru aceasta? Oare nu e prea frumoasă tinereţea?”. Hristos e tinereţea noastră. Fără El mai putem fi tineri? Indiferent de vârstă, Hristos prin Învierea Sa, ne face pe noi netrecători, veşnici, tineri. Ne scoate în cale Treapta ce duce spre veşnicie, spre nemurire, spre Viaţă.
,, Cum să mă dăruiesc lui Dumnezeu în totalitate?” Într-adevăr, cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăm Lui pe noi înşine, pe viaţă- spune Parintele Arsenie Boca. Poate mulţi când veţi citi aceste cuvinte, vă veţi gândi la călugărie. Ei bine, aici nu vorbim despre călugărie, nici despre Taina Cununiei. Oare nu vă gândiţi că atâta timp cât iî mărturisim pe Hristos oriunde şi oricând, ne dăruim pe noi înşine, ne încredinţăm Lui? Ortodoxia este credinţa drept-măritoare, prin aceasta îl mărturisi
m pe Dumnezeu. De ce ne numim ortodocşi dacă ne este teamă să-L marturisim pe Hristos, ne este teamă de râsul lumii?
Suntem tineri, şi e firesc să căutam fericirea. Numai că de multe ori o căutam pe cea lumească; de cea duhovnicească ne înstrăinăm prin propriile noastre fapte. A fi fericit nu înseamnă a te izola de trecut. Domnul nu este doar tinereţea noastră, ci este şi fericirea. Fericirea nu o găsim fugind la mânăstire; nu o gasim nici in lume. Nu o gasim intr-o chilie, nici intr-o discoteca. O descoperim chiar în adâncul inimii noastre. Dacă îl avem pe Hristos acolo, putem spune că în cămara inimii a luat naştere un izvor nesecat şi veşnic al fericirii neasemănate şi negrăit.
Hristos trăieşte defapt în noi, se roagă tainic în interiorul nostru. De noi depinde dacă îi deschidem uşa inimii, dacă il lasăm să sălăşluiască în cămara lăuntrică. Cheia se află în rugăciune. Prin rugăciune neîncetată deschidem în noi însşne poarta ce duce spre pocăinţă. Lucrul cel mai important în rugăciune este de a sta în faţa lui Dumnezeu cu mintea coborâtă în inimă- ne spune Sfântul Teofan Zăvorâtul.
Mihai Iuliana a XI-a F
Tinerii şi biserica
“Credinţa este, pe de o parte, lucrarea harului divin, iar, pe de altă parte, este (şi) un merit al omului, căci crede numai cine voieşte.”
Să facem o introspecţie sau să privim, pur şi simplu, în jurul nostru. Ce vedem? O societate obosită, plină de nervi, de probleme, într-o grabă continuă, îmbulzitţ în efemeritatea lucrurilor, care nu ştie să aprecieze valoarea, care este mai mereu oarbă la serioasele probleme ale societăţii şi lista ar putea continua…
Majoritatea tinerilor nu ştiu ce vor de la viaţă şi mai ales nu ştiu ce vor de la ei. Oare acesta nu este un semn de intrebare ? Dacă societatea evoluează, tehnicile se perfecţionează, atunci de ce omul nu avansează? Mă gândesc aici la spiritualitate sş la profunzimea în gândire. Vom încerca în cele ce urmează să răspundem la cateva întrebări des întâlnite în evoluţia constiiinţei noatre şi să găsim cauzele care au dus la depărtarea tinerilor de biserică.
Ce s-a întâmplat? Biserica a primit în secolul XX o lovitură decisivă: prigoana comunistă, deşi a născut mulţi mucenici, a reuşit să îi îndepărteze pe mulţi de credinţă. Diavolul, înţelegând că prin prigoane întăreşte Biserica, şi-a dat seama că trebuie să îi rupă pe mucenici de restul credincioşilor, să îi convingă pe oameni că mucenicii sunt duşmani ai statului, ai progresului, ai păcii. Poporul, în loc să se lase binecuvântat de sângele mucenicesc, s-a lăsat păcălit de diavol şi s-a îndepărtat de Biserică.
Prima etapă a constat în trecerea de la credinţa mărturisită de Biserică şi trăită în comuniune cu preotul şi cu ceilalţi creştini la credinţa lipsită de manifestări exterioare („cred în sufletul meu, nu am nevoie de altceva…”). A doua a fost înlocuirea acestei credinţe superficiale cu indiferenţa religioasă. Următoarea etapă a fost ateismul, negarea existenţei lui Dumnezeu. Ultima etapă a ateismului a fost prigonirea credinţei în Dumnezeu.
Prigoana comunistă a schimbat radical istoria Bisericii şi, implicit, istoria lumii. Mulţi sfinţi care au trăit în acea vreme au profeţit că după căderea comunismului va veni o perioadă de scurtă înflorire a Bisericii, după care va veni sfârşitul lumii. „Înflorirea” Bisericii la care de altfel asistăm este un proces firesc: după ce omului i s-a impus să ducă o viaţă fără Dumnezeu, după căderea lanţurilor ateismului unii au pornit pe calea Bisericii. Dar răul care a prins rădăcini în conştiinţele maselor nu se va lăsa exorcizat: îşi va spune cuvântul şi, în cele din urmă – în vremurile apocaliptice -, va triumfa. Dar biruinţa sa va fi de scurtă durată.
Nu e deci de mirare că în secolul XX a cam lipsit misionarismul îndreptat spre tineret. S-a încercat sugrumarea oricărei tentative de misionarism ortodox, indiferent de categoria ţintă. Călăii comunişti s-au arătat mai crânceni decât prigonitorii din primele veacuri ale Bisericii.
Dar ce s-a întâmplat cu spaţiile ortodoxe în care credinţa nu a fost prigonită? Acelaşi lucru care s-a întâmplat cu întreaga lume: secolul XX a fost perioada unei puternice învieri a păgânismului, a fost perioada în care omul s-a luptat din toate puterile să dărâme orice urmă de tradiţionalism şi să trăiască după propriile pofte şi patimi.Comunismul a facut iubirea de patimi in unele tari. Prigoana pe care credinţa creştină a suferit-o de la comunişti nu a avut roade mai rele decât cea suferită de la idolii desfrâului, pe care lumea i-a îmbrăţişat şi îi mai îmbrăţişează şi astăzi.
De ce nu sunt mai mulţi tineri în biserică?
Răspuns simplu: pentru că părinţii lor nu au fost în biserică atunci când erau tineri. Securitatea comunistă interzisese în mod special catehizarea tinerilor. Mulţi preoţi au fost aruncaţi în închisoare pentru că au îndrăznit să calce această interdicţie şi să le vorbească tinerilor despre Dumnezeu.
De ce sunt atât de vlăguiţi mulţi dintre creştinii din zilele noastre? Pentru că prigonitorii comunişti au avut grijă să îi închidă sau să îi ucidă pe creştinii râvnitori. Împreună cu ei i-au persecutat şi pe preoţii, diaconii, arhiereii şi monahii iubitori de Hristos. (Sinodul Bisericii Ruse a canonizat o mare parte dintre aceştia.) Trăiesc şi astăzi persoane care se dăruiesc Domnului mai mult decât ne-am putea imagina dar care sunt văzuţi ciudaţi în societatea contemporană (poate au mai mult de câştigat decât restul…….).
Şi să privim acum spre lumea actuală.
Ce vedem? Mulţi oameni deznădăjduiţi, care şi-au uitat credinţa în Dumnezeu. Da, rezultat al influenţei familiei şi al societăţii. Totuşi să nu privim cu atât de mult pesimism. Până la urmă noi suntem cei care ne putem îindrepta. ”Comunismul a umplut cerul de sfinţi” (Arsenie Papaciuc)
Nu vrem prin aceste cuvinte să facem reproşuri, ci doar ăa deschidem minţi şi suflete, să aşternem adevărul în faţa dumneavoastră pentru a ne gândi mai bine la deciziile pe care le luăm şi la îndreptarea sufletului nostru pe drumul cel drept.
Pana la urmă, fiecare are destinul său, ia deciziile pe care le consideră cele mai de folos şi fiecare răspunde de faptele sale, dar DUMNEZEU STĂ DEASUPRA NOASTRĂ.
Mihai Iuliana a XI-a F
Profesorul-un model pentru generaţia tânără
Astăzi, mai mult decât altădată, tinerii au nevoie de modele. Într-o lume tulburată şi nesigură, ei au nevoie să copieze sau măcar să se raporteze la un model de succes şi astfel să urmeze un drum sigur, un drum deja străbătut şi care duce 
la un liman. Fără un model, ar rătăci în necunoaştere, încercând mai multe variante de drum, poate multe dintre ele fără sfârşit sau cu un alt sfârşit decât cel dorit. Modelul ales pentru a fi urmat le dă siguranţă, încredere, linişte.
Un fotbalist renumit, care joacă într-un campionat din Occident este evident un model pentru o parte a tinerilor iubitori ai balonului rotund. Milioanele de dolari, renumele căpătat, posibilitatea de a avea maşini şi fete frumoase atrag fără nici o îndoială, dar sacrificiile sunt uriaşe, iar gloria efemeră. Un manechin de talie mondială sau măcar naţională este un model pentru multe copile frumoase. Dar frumuseţea nu este veşnică, luminile de pe podium se mai şi sting, iar pericolele pândesc la tot pasul.
Aceste modele au putere, imagine, maşini, bani. Orice specialist renumit într-un domeniu, devine ţinta spre care se îndreaptă cei aflaţi la început de drum.
Între atâtea şi atâtea modele, modelul înconjurat de lumina cunoaşterii este dascălul .
Să fii dascăl în România astăzi nu este deloc uşor. Salariile sunt mici, condiţiile de muncă nu sunt dintre cele mai bune, materialele didactice sunt învechite sau lipsesc cu desăvârşire, consumul nervos este mare, elevii sunt tot mai marcaţi de tranformările socio-economice, iar familiile lor sunt tot mai neinteresate de legătura cu şcoala.
Şi totuşi, spre cariera didactică tinerii se îndreaptă în continuare. Mulţi dintre ei şi-au descoperit vocaţia de a fi dascăl datorită profesorilor pe care i-au avut şi de la care au desluşit tainele acestei meserii. Este ca o predare de ştafetă din generaţie în generaţie.
Nu toti profesorii sunt modele pentru generaţia tânără. Poate că unii cu greu reuşesc chiar să impună respect. Există însă în rândurile cadrelor didactice oameni minunaţi care sunt părinţi, prieteni şi fraţi deopotrivă pentru copii. Activitatea lor de ani sau de o viaţă este închinată copiilor. Ei sunt nu doar deţinători şi transmiţători de informaţii, ci educatori, îndrumători şi formatori de caractere.
Copiii de astăzi au numeroase şi variate preocupări, năzuinţe şi aptitudini. Timpul trece astăzi parcă mai repede decat altădată. Ei învaţă să facă foarte multe lucruri, iar mai târziu sfera preocupărilor lor se limitează la activităţile care corespund cel mai mult aptitudinilor şi năzuinţelor pe care le au. În general primează activităţile foarte bine remunerate. Şi de aceea nu mulţi ajung profesori.
A fi profesor…alaturi de tineri
Anii trec , iar copilul de ieri este adultul de astăzi. Întotdeauna ne amintim cu drag de profesorul care ne-a învăţat şi îndrumat paşii pe drumul vieţii. La fel vor sta lucrurile, fără îndoială, şi în continuare. Dascălii vor rămâne modele de 
urmat. Flacăra va arde în noi în continuare, iar vâlvătaia va aprinde alte şi alte suflete şi astfel focul nestins va merge mai departe.
În fiecare an părăsesc băncile şcolilor şi liceelor sute de absolvenţi. Mulţi dintre ei ne rămân sufleteşte aproape şi revin alături de noi ori de câte ori au ocazia. Urmând cariera didactică, unii devin colegii dascălilor lor şi chiar ajung să-şi depăşească modelul care i-a format.
Profesorul este şi va fi un model. El are înţelepciune, are puterea minţii, are bogăţie sufletească, are visuri şi cutezanţa de a încerca să le împlinească. Cum ar putea să nu dorească unii tineri să fie la fel de fericiţi cum suntem noi, profesorii ?
Conflictul dintre generaţii face din ce in ce mai multe “victime” printre adolescenţi, profesori şi parinţi, insă niciuna dintre tabere pare că nu gaseşte o cale de reconciliere. Elevii vor un profesor modern, sociabil, cool. Profesorii doresc un elev cuminte, disciplinat şi ascultător.
- Cel mai cool profesor este cel caruia intr-adevăr ii pasă de noi, un profesor interesant, atractiv, dar mai ales extrem de placut.
Este trist că, pe măsura ce se maturizează, oamenii uita de unde au plecat, uită că au fost adolescenţi rebeli, uită că şi pentru ei erau mai importante ieşirile cu prietenii decât notele mari la şcoală, ca toţi au făcut la un moment dat câte o nebunie, că toate acţiunile lor erau spontane şi nu premeditate cu scopul precis de a le face rău parinţilor.
De asemenea, este urât faptul ca tinerii nu-i respectă pe cei în vârstă, că nu înţeleg că le este greu să se tot adapteze la o lume în continuă evoluţie, că uneori nu au rabdare şi nu suportă ifosele noastre, când locul de muncă le este ameninţat, sau când nu mai ştiu cum să împartă banii, ca tu să nu simţi că sunt probleme, etc.
Şi unii şi alţii suntem oameni, avem probleme şi suntem victimele stresului, dar între noi nu ar trebui să existe o luptă permanentă ca între două tabere dornice de supremaţie şi de avantajul „ultimului cuvânt”.
Şi noi şi ei ar trebui să fim mai toleranţi şi să avem răbdare să ascultăm şi punctul de vedere al celuilalt. Respectul reciproc este cheia pentru a nu ajunge la drame.
Pancu Ruxandra a XI-a F
Adolescent, părinte, familie
Legăturile între părinţi şi copii au existat şi vor exista mereu în societate. Părinţii îşi cresc copiii, aceştia se dezvoltă şi consideră că ,,mama şi tata” sunt responsabili de necesităţile, reuşitele şi insuccesele lor. Se ajunge astfel la perioada adolescenţei, perioadă cunoscută ca fiind cea mai dificilă şi sensibilă din viaţa unui copil. Dar cum trebuie să se desfăşoare relaţia dintre adolescent şi părinte?
Cum trebuie să acţioneze părintele? În ce mod trebuie să se adapteze adolescentul la schimbările ce-l pregătesc pentru viaţă?
Părintele este cel care işi crează relaţia cu copilul său. Acesta îl creşte, îl cunoaşte cel mai bine şi trebuie sa ştie ce strategii să folosească pentru a menţine o relaţie apropiată între ei. Fiecare părinte are propriul mod de a fi. Practic, prin felul lor de a fi apropie copilul de ei şi-l fac să fie înţelegător sau îl îndepărtează şi mai mult.
Este un lucru pe care l-am observat la multi adolescenţi, chiar şi la mine: cu cât Ii se interzic tot mai multe lucruri adolescentului, acesta are tendinţa de a se revolta şi de a-şi impune propriul punct de vedere.
De exemplu. daca el vrea să meargă diseară în club cu gaşca să se distreze şi părintele se opune vehement, copilul va face tot ce-i stă în putere şi va ajunge în acel acel loc, pentru că asta este ceea ce îsi doreste la momentul respectiv. Acest lucru face ca părintele să fie privit de adolescent ca fiind un dusman ce se opune fericirii lui şi relaţiile între ei ajung sa se răcească.
Mie personal părinţii nu mi-au impus şi nu mi-au interziz niciodata nimic, evident în limitele decentului. Astfel, nu am simţit niciodată nevoia să le ies din cuvânt sau să mă revolt. Şi cel mai important, mi-au fost şi prieteni, pe lângă parinţi. Cel mai bine este ca părintele să nu intervină 100% în viaţa adolescentului, să-l lase să ,,dea singur cu capul de pragul de sus”, să-l suăravegheze de la distanţă şi mereu să-I ofere un sfat.
În consecinţă, comunicarea între parinte si copil este lucrul care face ca relaţia dintre ei sa fie una bună şi pe lângă aceasta si atmosferă din familie va fi una plăcută. Dar oare ce se petrece în sufletul parinţilor noştri cand se uită la adolescentul de acum şi in memoria lor apare copilul de odinioară?
Grasu Maria-Mădălina Clasa a XI-a F
Dragoste adevarată
,,Dragostea nu caută ale sale, toate le suferă, toate le crede, toate le nadajduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Şi acum rămân acestea trei: Credinţa, Nădejdea, Dragostea. Iar mai mare dintre acestea este Dragostea..”
Cred ca toţi îndragostiţii îşi doresc să stea mereu cu persoana iubită , asta este chimia şi esenta dragoste
I să te facă să zbori, să fii mai bun, să treci peste necazurile de zi cu zi cu imaginea persoanei iubite în minte, să
Gaseşti soluţii potrivite cu sprijinul acesteia , să faci curăţenie, să gateşti, să cânţi, să dansezi, să simţi şi să visezi prin ochii săi.
Nu cred că spun ceva ideatic şi multi dintre voi poate ar spune că vorbesc astfel. 
Nu, nu este aşa . Întrebaţi-vă doar cum ar fi să te aştepte acasă peste mulţi ani ( vreo 20 de la căsătorie) o soţie|soţ care te iubeşte enorm şi cu care aţi clădit un cămin minunat, copiii care pun întrebări despre viaţă şi vedeţi persoana iubită în ochii lor , trăind fericiţi.
Unde vă zboară mintea? Poate la nişte ochi “ îngheţaţi “, duri, cu un corp fantastic, are 90 60 90, este blondă, extrem de frumoasă, are mai mult ce arata fizic decât moral, intelectual, afectiv. Şi în cazul femeilor poate fi la fel. Dar sper că mai sunt şi alţii care au altă părere. Dragostea celor de mai sus va fi una superficiala, şi mai mult ca sigur se va consuma în primii ani de căsătorie, apoi va aparea divorţul şi ceea ce este cel mai trist este ca vor suferi copiii, rodul “dragostei “lor , suflete nevinovate care plătesc greşeala părinţilor, atinşi de “ nebunia tinereţii”.
Nu am să mă îndepărtez de subiect şi am să vă dau cel mai frumos exemplu dintotdeauna : dragostea lui Iisus pentru noi. Unii m-ar putea intreba: Cum este această dragoste adevarată? Şi am să le răspund simplu prin imnul dragostei scris de Sfantul Apostol Pavel: ”De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea e
ste binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată…”
„Să ţinem minte că dragostea adevărată „nu caută ale sale”… Să ne dăm seama dacă povestea noastră de iubire poate suporta sau nu acest test. Dragostea adevărată se lasă modelată de Dumnezeu, cea artificială se lasă modelată de patimi, de egoism, de plictiseală şi chiar de minciună…
Îmi doresc tare mult să mă înţelegeţi… Pentru că vreau, atunci când veţi cunoaşte iubirea cea adevărată, să o îngrijiţi cum trebuie, ca pe o floare… Astfel încât niciodată să nu greşiţi, ca să nu trebuiască să spuneţi „îmi pare rău”… Sau, dacă asta ar fi o utopie, măcar să greşiţi cât mai rar şi să faceţi greşeli cât mai mici.
“Căutaţi drumul iubirii curate. Chemaţi-L pe Dumnezeu alături de voi. Astfel, toate vor căpăta sens. Va răsări soarele…” (cuvintele lui Danion Vasile pe care le impartasesc din toata inima).
Mihai Iuliana XI F
FRUMUSEŢE RARĂ, LECTURA !!!
Ce mi-aş dori eu să apară în revistele pentru adolescenti şi nu apare? Titluri de cărţi. Cărţi care să mă ajute să-mi înţeleg adolescenţa mai bine. Cărţi care să-mi poată oferi o nouă perspectivă asupra vieţii părinţilor mei, a bunicilor mei. 
Puţini sunt cei care mai citesc astazi. Prin urmare puţini sunt cei care mai trăiesc astăzi, care mai trăiesc frumos. E frumos să citeşti. Şi mai presus de a citi pur şi simplu, e minunat să te pierzi de tine pentru un timp şi să pătrunzi în alte lumi, să fii rând pe rând ,îndrăgostit, iubit, să iubeşti, să uraşti, să simţi.
Ne plângem că trece prea repede timpul şi e adevărat,dar, cum altfel am putea să facem timpul să se oprească în loc decât citind? Nu e o fiinţă timpul acesta, nu îl putem provoca la luptă fizică, am putea încerca să-i propunem o luptă morală, dar, cu siguranţă ne-ar învinge, e bătrân. Timpul este bătrân. De aceea dacă ci
tim, dacă uităm, deşi superficial lumea reală, putem să ignorăm timpul şi să nu îl conştientizăm. Va trece mereu la fel de repede, dar, astfel va trece frumos. Nu mi-a spus nimeni să citesc la început. Am pătruns în această lume feerică, din proprie iniţiativă. Posibil ca tocmai de aceea să o apreciez atât de mult. Însă, nu e târziu. La orice vârstă poţi începe să citeşti. Eu am avut norocul să dispun de o bibliotecă mare şi de o atracţie irezistibilă manifestată către aceasta.
Recunosc nu am citit toate cărţile din biblioteca mea, pentru că mă simt cu atât mai fericită atunci când mă aflu într-o bibliotecă publică ,când simt mirosul de carte şi mă cufund în reverie. E ceva magic, ceva ce nu pot explica. Însa, veţi putea înţelege singuri dacă veţi începe să citiţi.
M-am întins prea mult cu vorbaria? Nu cred, e important orice argument pentru a face pe cineva să se bucure, fiindăa a citi înseamnă a te bucura. Aşa că, dacă revistele nu ne recomandă cărţi, voi recomanda eu cateva. Nu le voi judeca, acum, deşi nu toate îmi plac la fel de mult, însă, orice carte merită citită, înţeleasă şi gusturile diferă.
Citiţi Dostoievski-”Crima şi pedeapsă”, citiţi Jane Austen (pentru fete mai ales) “Mândrie şi prejudecată”,”Raţiune şi simţire”,”Emma “etc, citiţi Marin Preda “Cel mai iubit dintre pământeni”, “Viaţa ca o pradă”, citiţi Mircea Eliade “Nuntă în cer”, “Maytrey”. Citiţi-l pe Kafka, interpretaţi-l cum vreţi în “Procesul”.
Nu uitaţi de Jules Verne cu “Doi ani de vacanţă”, “Insula misterioasă”, etc, sau de Selam Lagerlof cu “Minunata călătorie a lui Nils Holgerson prin Suedia” sau de George Calinescu cu “Enigma Otiliei”. Nu pierdeţi din vedere nici basmele, sunt cărţi de căpătâi, cele mai frumoase, primele, le poti citi la orice vârstă.
Imi vin atât de multe titluri în minte încât aş înşira cateva foi cu ele, dar, vă las pe voi să le descoperiţi pe acestea menţionate mai sus şi altele ce le veţi găsi prin biblioteci şi să-mi recomandaţi voi mie.
Citiţi,merită!
Rotariu Ema – IX-a F
Comportamente deviante în adolescenţă
Adolescenţa se caracterizează prin accelerarea dezvoltării tuturor proceselor, o intelectualizare intensă, dezvoltare a 
gândirii abstracte, prin îmbogăţirea şi lărgirea încorporării de conduite adulte etc. Exprimarea independenţei nu mai este deziderativă şi revendicativă, ci expresivă, naturală:
adolescentul caută mijloace personale de a fi şi de a apărea în ochii celorlalţi;
îl interesează responsabilităţi în care să existe dificultăţi de depăşit spre a-şi măsura forţele;
individualizarea şi constiinţa de sine devin mai dinamice şi caută dimensiuni noi de “demnitate” şi “onoare”;
apropierea de valorile culturale este deasemenea largă şi din ce în ce mai avertizat;
de la o formă de evaluare impulsivă critică se trece la forme de evaluare în care caută să se exprime originalitatea;
“gustul” personal are mai mare pregnanţă şi se poate susţine, demonstra;
intensă este şi socializarea aspiraţiilor, aspectele vocaţionale, profesionalizarea ce se conturează treptat, cuprinzând în esenţă şi elemente importante ale concepţiei despre lume şi viaţă.
În contextul tuturor acestor aspecte există un dinamism deosebit ce vizează transformarea, revoluţionarea vieţii şi a lumii. Tânărul este pregătit psihologic pentru examene, probe, concursuri etc, dar structura sa biologică este încă fragilă. Se înregistrează un reviriment în vârstă a T.B.C.-ului, forme de nevroze, autism, debuturi în psihopatii (schizofrenie), anxietate şi în cazuri mai rare, sinucideri. În astfel de situaţii, ca şi în cele de delincvenţă minoră, se pune în evidenţă condiţionarea tensionată a dezvoltării psihice, condiţionarea determinată de complexitatea vieţii şi a ritmurilor ei de creştere, dar şi dificultăţile de adaptare, în condiţiile solicitărilor socio-culturale şi profesionale.
Dimensiunea socială comună a deviantei de natură morală a adolescentului, caracterul individual al acestei conduite este foarte diferită de la un caz la altul, de la o situaţie familială la alta. Conduitele de “ruptură” se pot observa atât la adolescenţii a căror personalitate reprezintă trăsături “normale”, cât şi la cei care manifestă tulburări ale acesteia de natura mai mult sau mai puţin patologică.
Din punct de vedere sociologic şi criminologic, devianta penală se datorează conflictului existent între scopurile sociale dezirabile şi mijloacele legitime prin care acestea se pot realiza.
Devianta reprezintă un efect principal al condiţiilor patologice sociale. Delincvenţa juvenilă constituie rezultanta conjugată a unor motivaţii individuale, cauzele fiind de ordin social.
Perioada de “criza” produsă de ruptura cu vârsta copilăriei, adolescenţa implică o serie de limitări ale libertăţii pe care tânărul le resimte adesea ca o frustare, ca un atentat la drepturile sale de a se manifesta ca personalitate.
Trăsătura esenţială a adolescenţilor care manifestă tulburări de comportament este aceea a imaturităţii psihice.
Consecinţe:
adaptarea dificilă la condiţiile mediului;
o asimilare slabă a experienţei trăite sau cunoscute;
personalitatea capătă o dezvoltare dizarmoniăa prin menţinerea unui infantilism în plan comportamental;
comportamentul este dominat de instabilitate, încăpăţânare, tendinţe de negare a tot ceea ce apreciază alţii;
atitudini nonconformiste manifeste, etc.;
conflicte în familie şi colectiv;
indiferenţă;
neparticipare la viaţa socială ori profesională;
În situaţii de disconfort psihic şi ambianţă nefavorabilă, persistă fenomenul de inadaptare, ceea ce face ca vârsta adolescenţei să se transforme în tulburări complexe de comportament. Prezenţa tulburărilor de comportament este un indicator al inadaptarii sociale.
Astfel, se poate vorbi de trei categorii de copii inadaptaţi:
a) inadaptaţi psihic;
b) inadaptaţi senzoriali (categoria deficienţilor senzorial);
c) inadaptaţi sociali (categoria delincvenţilor, psihopaţilor, psihoticilor);
Factorii favorizanţi ai acestor comportamente, la adolescenţi şi tineri sunt:
inadaptarea şcolară;
inadaptarea profesională;
neintegrare socială;
probleme majore a sexualităţii;
carenţe familiale afective;
perturbari a relaţiilor copil-părinte;
etilismul etc.
Factori care influenţează manifestările clinice sunt:
vârsta;
stadiul de dezvoltare;
factorii de mediu.
Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde o gamă diversă de manifestări, atât ca număr cât şi ca intensitate. Ea pleacă de la o simplă minciună, putând să ajungă la acte de mare gravitate, periculozitate, ca de exemplu omucidere.
Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde:
1. minciuna ce se manifestă sub aspectul fabulaţiei sau al mitomaniei. Motivaţia socială care determină minciuna acţionează pe un teren psihic afectat de erori educaţionale, acestea pot orienta adolescentul mincinos către inadaptare socială şi chiar delicvenţială, minciuna asociindu-se cu furtul, fuga, vagabondajul;
2. instabilitatea este incapacitatea de a păstra o atitudine, de a fixa atenţia, de a reacţiona în mod conştient, de a prevedea o acţiune, manifestându-se în aria sensibilităţii afective, ca şi în cea atitudinală şi comportamentală, fiind atât produsul structurii individuale cât şi rezultatul unor dificultăţi adaptative apărute în cadrul relaţiilor interpersonale, familiale sau al proceselor de integrare în şcoală şi colectivele de muncă;
3. irascibilitatea este o reacţie de descărcare critică, mânie, violenţă, culminând cu mişcări spectaculoase de auto şi heteroagresivitate;
4. impulsivitatea este reacţia unei persoane care acţionează ca împins de o putere lăuntrică nestăpânită, fără a judeca înainte de a acţiona;
5. furtul este un atentat la proprietatea particulară sau publică. Începe de obicei în familie şi se extinde apoi în mediul extrafamilial, motivaţiile furtului fiind multiple: furt motivat de satisfacerea unor gusturi, a imaginaţiei şi a dorului de aventură, ca manifestare a sentimentului de teamă, invidie, orgoliu;
6. fuga sau vagabondajul. Distincţia dintre ele este de durată, fuga are un caracter de criză şi apare ca rezultat al unei dorintţ de aventură iar vagabondajul este un sentiment complex având o desfăşurare în timp;
7. eşecul şcolar. Pentru mulţi adolescenţi, şcoala tinde să pară neimportantă, arătând dispreţ şi desconsiderare faţă de sistemul educaţional în care sunt implicaţi. Certurile adulţilor în familie şi un mediu casnic nefericit pot contribui la proastele rezultate ale copilului;
8. incendiile voluntare, apar la pubertate şi adolescenţă ca urmare a unei dorinţe de răzbunare sau a răutăţii, autorii fiind debilii mintali, epileptici;
9. alcoolismul şi dependenţa de droguri sunt un mod de a alunga permanentele stări de depresie pe care le cunosc ca urmare a unei diversităţi de probleme nerezolvate întrerupând temporar monotonia vieţii, şi adeseori intensifică percepţia vizuală, auditivă sau tactilă, astfel înlăturând prezentul dureros prin eliminarea protecţiilor naturale ale psihicului impotriva eşecului şi primejdiei (şi anume vinovaţia, voinţa, anxietatea), astfel, consumatorul curent tinde să evite toate responsabilităţile şi mai important, să renunţe la necesara căutare de soluţii pentru problemele vieţii în faţa fireştii adversităţi;
10. devierile sexuale sunt comportamente sexuale regresive care substituie cu predilecţie şi de multe ori cu exclusivitatea condiţiilor normale ale organismului sau a celorlalte fenomene legate de comportamentul sexual. Cele mai frecvente sunt: homosexulalitatea şi prostituţia;
11. suicidul şi tentativa de suicid. Suicidul este actul autoagresiv prin care o persoană, în mod intenţionat îşi cauzează moartea fiind considerat ca unul dintre cele mai frecvente reacţii antisociale din cadrul patologiei medicale, în general, ele sunt expresia unor tulburării instinctivo-afective foarte profunde.
12. omuciderea este consecinta dramatizarii excesive a unei situatii frustrante sau anguasante, ceea ce conduce la o anumita raceala afectiva, la atitudine daunatoare de indiferenta, de insesibilitate afectiva;
Toate acestea sunt reacţii de apărare ale adolescentului în raport cu adoptarea noilor lui roluri şi responsabilităţilor sociale şi nu trebuie interpretate ca simptome ale unei tulburări psihopatologice. Abandonul scolar şi părăsirea domiciliului semnifică, în multe cazuri, atitudini evazive sau chiar de revoltă ale adolescentului faţă de metode educative inadecvate sau faţă de sistemul de pedepse şi sancţiuni aplicate ţn familie sau şcoală.
www.dezvoltareacopilului.crestereacopilului.ro
“Uitat într-un pahar“
Adevărul se află între prima şi a 40-cea bere
Frumoasă parafrazare , nu? De ce majoritatea populaţiei se afundă în beţie? Conform acestui studiu: În anul 2009, starea de ebrietate a fost experimentată de 55 % dintre elevii de 16 ani, faţă de 52 % în 2003 şi 43 % în 1999 se observă 
o creştere a acestui procent in 2010. Dar să nu luăm în considerare acum procentele, deşi şi ele au partea lor de adevar. Să ne referim mai mult la partea psihologica a aspectului , să încercăm să găsim cauzele acestui viciu.
Vreau să precizez faptul că nu sunt un duşman al vinului (puţin vin “veseleşte inima omului”), ci al beţiei. Cauzele ar fi acestea: din curiozitate, din teribilism sau pentru a se integra într-un grup, probleme familiale. Oricare din motive nu este destul de serios pentru a-ţi pune sănătatea în pericol. De asemenea, un rol foarte important îl au şi adulţii care obişnuiesc să consume băutura în cadrul ieşirilor în oraş oferind adolescenţilor un exemplu nu tocmai bun, creând impresia că alcoolul este inofensiv.
Pare un gest la modă, dar, de fapt, prin acţiunea alcoolului asupra sistemului nervos central, îl determină pe om sa faca lucruri nu tocmai “la modă”, cum ar fi vomitatul. Nemaipunând la socoteală că băutura ăţi dă un miros urât al gurii.
Alcoolul, dupa cum ştim , pune în pericol sanatatea. Luam cel mai usor exemplu: la o beţie, e mult mai uşor sa ai contacte sexuale neprotejate şi de aici, să-ţi fie transmise diferite boli venerice. In plus, riscul accidentelor este mult mai mare atunci când te afli sub influenţa alcoolului.
Dacă nimic nu te convinge, ţine minte că un adolescent cu probleme de băutura va creşte în greutate şi de aici, va dezvolta diferite probleme de sănătate. Persoanele care încep să bea din adolescenţă şi continuă la maturitate cu acest obicei, vor avea probleme de inimă, ficat sau la nivelul sistemului nervos.
E destul de dificil încetarea acestui viciu, mai ales dacă încerci saăte integrezi într-un grup unde toată lumea a deprins deja acest obicei. Insă, trebuie să ai în mânecă diferite strategii pentru a refuza un pahar oferit. Alege cum să refuzi: ori simplu spui un “nu hotărât” ori dai şi o explicaţie, gen “nu îmi place alcoolul”; “cineva drag a murit din cauza alcoolului”, 
etc. În plus, cât de distractiv este să petreci o noapte intreagă, cu paharul de băutură în mână? În loc de asta, mai bine alege hobby-uri mult mai recreative şi sănătoase: un sport, un urcat pe munte, o vizită la cinema din când în când… Cei mai predispuşi la a bea sunt adolescenţii lipsiţi de încredere în ei.
Să nu mai spunem şi de faptul că beţia duce şi la păcate, precum curvia în urma căreia apar probleme familiale . Multe aventuri au început aşa, tinerii devenind apoi mai violenţi şi mai predispuşi spre alte vicii , la tulburări de comportament, la necazuri personale sş la conflicte interpersonale. Uneori alcoolul este folosit şi pentru a manipula, pentru a deveni mai convingători şi pentru a-şi satisface alţii nevoile.
Deci, să avem grijă cum, cu cine, când, unde bem pentru că o dată ce nu remarcăm acest lucru, a doua sau a treia oară s-ar putea să nu avem puterea să ne revenim.
Surse: www.danionvasile.ro
Traficul de persoane
Prin traficul de fiinţe umane
înţelegem: transportarea, recrutarea, transferarea, adăpostirea sau primirea de persoane prin ameninţare sau utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere,prin răpire, escrocare, înşelăciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei poziţii vulnera
bile, prin darea sau primirea de bani sau beneficii pentru obţinerea consimţământului unei persoane care are control asupra alteia în scopul exploatării.
Exploatarea: include cel puţin prostituţia sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forţate, sclavie sau practici similare, servitutea sau prelevarea de organe.
Ce trebuie să cunoşti despre traficul de fiinţe umane:
Anual, în lume circa 600.000 – 820.000 de persoane sunt traficate peste graniţa de stat, aici nefiind incluse şi cele care sunt traficate în interiorul statelor, număr care poate atinge cifre de milioane;
Circa 70% din numărul persoanelor traficate, sunt femei şi fete, care în mare majoritate sunt impuse să practice prostituţia;
Aproximativ 50% din numărul persoanelor traficate, sunt minori, care sunt exploataţi sexual, muncă silită, sau le sunt preluate organele;
Metode de racolare a femeilor în scopul traficării
Fetele tinere nimeresc în capcana traficanţilor pe diferite căi. Pot fi recrutate atît de pesoane fizice, cît şi juridice. În cazul persoanelor fizice, de obicei, sunt persoane care au fost în străinătate şi au stabilite anumite relaţii, iar apoi revin acasă cu misiunea de a recruta fete. Ele sunt special angajate în această activitate de către foştii lor proxeneţi, fiind şantajate de către aceştia.
. Se întîmplă că o parte din ele să-şi facă dintr-o astfel de ocupaţie propriul business.
Persoanele juridice de cele mai dese ori atrag femeile, propunându-le locuri de muncă peste hotare care la prima vedere le inspiră încredere, dar când ajung la faţa locului, constată că au fost înşelate.
Fetele tinere sunt atrase de anunţuri care le “promit” că-şi vor face o carieră de dansatoare, model, lucrător hotelier sau colaborator în domeniul turismului peste hotare. Ajunse în ţara de destinaţie sunt deposedate de paşapoarte şi silite să devină sclave ale traficanţilor.
Victimele sunt în general femeile cu vârsta între 15 şi 24 de ani, provenite din mediul rural, din familii dezmembrate sau cu probleme de violenţă, recrutate de către cunoştinţe, adesea femei, pentru a fi exploatate sexual”,
România figurează pe primul loc în materie de „furnizori“ de trafic de persoane. Intr-un singur an numărul prostituatelor aduse din Europa de Est a crescut de cinci ori. Europa Occidentală este împânzită în prezent de reţele criminale internaţionale de trafic de fete şi femei. Acestea, fie răpite, fie înşelate, sunt întotdeauna abuzate şi constituie victime ale unei imense pieţi a sexului unde ţările producătoare şi ţările consumatoare sunt o altă manieră de a separa ţările sărace de ţările bogate din Europa.
Cum funcţionează reţelele?
Proxeneţii sunt cel mai adesea albanezi sau ruşi iar victimele traficului provin din România, Moldova, Ucraina, Bielorusia şi Albania.
Recutarea
O parte din fete sunt răpite dar, în cele mai multe cazuri, ele sunt înşelate prin anunţuri la mica publicitate şi prin contracte false care promit un post de menajeră, ospatariţă sau au-pair în ţara de destinaţie. Mai există şi categoria celor care, încercând să scape de condiţiile precare de viaţă, pleacă cu bună ştiinţă să lucreze ca prostituate într-o Europă Occidentală pe care o idealizează, fără să ştie că odată intrate pe mâna reţelelor. îşi vor pierde complet libertatea. In toate cazurile proxeneţii profită de vulnerabilitatea şi de naivitatea fetelor, care uneori sunt minore. O dată prinse în capcană, fetelor li se iau actele de identitate şi este creată o stare continuă de dependenţă: le sunt reproşate fetelor costurile de transport şi de cazare şi le este ameninţată familia.
Apoi sunt aduse în adevărate “tabere de dresaj”, situate în Albania şi Italia, unde suportă tratamente inumane care vor distruge în ele orice formă de rezistenţă. Violuri colective, bătăi, droguri, privare de hrană şi de igienă, toate instrumentele de tortură sunt folosite pentru a obţine supunerea definitivă a victimei şi a-i distruge orice urmă de demnitate şi respect de sine. O dată supuse, ele pot fi apoi vândute pe piaţa occidentală.
Ceea ce ar trebui să le intereseze pe autorităţile române este tocmai acest aspect: recrutarea fetelor. Dar din nefericire campaniile de informare prin mass-media, nu mai zic în şcoli sunt aproape inexistente. Sau, în orice caz mult inferioare ca impact campaniilor reale de recrutare duse de proxeneţi în toate ziarele de provincie şi nu numai. Sunt anunţuri care rămân luni întregi în ziare, pentru că pe piaţa sexuală nu exista niciodată penurie de posturi. Se recrutează non stop, 24 din 24. Singura campanie de care am dat intamplator era sponzorizata de Uniunea Europeana. 
“Eşti tânără, frumoasă, prezentabilă? Doreşti o realizare în viaţa ta? Noi îţi putem oferi un loc de muncă, îndeplinindu-ţi orice dorinţă în Italia”. Sunt sute de astfel de anunţuri pe internet sau în ziare, iar una dintre destinaţiile principale sunt cluburile de noapte din oraşele mari ale Italiei şi Spaniei. Şi chiar şi anunţuri pentru posturi normale: “Angajăm menajere Germania. Salariu atractiv. Asigurăm transportul, cazarea şi masă”. In general aceste anunţuri ascund în 99,9% din cazuri anunţuri mascate postate de proxeneţi şi traficanţi de carne vie. Orice “asigurare” a angajatorului de acest gen este potenţial dubioasă.
Nu este vorba doar de situaţia economică proastă a populaţiei dar şi de neinformarea tinerilor. Dacă ar exista un număr de telefon gratuit unde fetele să poată suna pentru a se informa despre o anumită firmă, sau dacă există acest număr… el ar fi şi făcut cunoscut lumii, tare bine ar mai fi.
Dar ştim că România are alte priorităţi şi chiar dacă avem şi un minister al tineretului, ce? Viaţa miilor de fete traficate, printre care şi minore nu preocupă pe nimeni. Părinţii dau din cap a neştiinţă şi semnează acceptul ca fetele lor ce n-au încă 18 ani să plece să muncească în străinatate.
Unde, oameni buni aţi mai auzit voi în lumea asta de contracte de muncă pentru copii ? Ce speraţi voi în clipa aia, ce gânduri ascunse sunt în sufletele voastre? Ce, ce, ce vreţi? De ce nu face nimeni nimic, de ce?
Topală Diana a IX-a E
(sursa http://www.regard-est.com)
Relaţiile interumane şi Internetul
Să fim serioşi şi să recunoaştem că majoritatea adolescenţilor petrec ore întregi navigând pe internet, stând pe Messenger, mIRC, diferite chaturi şi site-uri. De ce fac asta? Pentru că le place să socializeze. Alţii îşi crează propriul blog, astfel umplându-şi timpul liber într-un mod util, spun eu. Pe net poţi cunoaşte diferite persoane, care, îţi pot 
deveni mai tarziu prieteni.
Este adevărat că statul la calculator ne poate afecta în mai multe feluri, dar asta se întamplă doar dacă exagerăm în această privinţă. Unii ar spune că dacă petreci timp în faţa calculatorului te interiorizezi şi uiţi de lumea ,,de afară”. Acesta este un lucru total neadevărat. Dacă până acum credeam că devenim antisociali stând în faţa calcualtorului pe Internet, un ultim studiu al companiei de cercetare de piaţă Pew Internet susţine exact contrariul: cel puţin în cazul americanilor, aceştia sunt mai sociabili decât acum 25 de ani. Cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania susţin acelaşi lucru.
Utilizatorii Internetului, în mod special cei care sunt înscrişi în reţele sociale de genul Facebook, dar şi deţinătorii de telefoane mobile, sunt mult mai sociabili decât cei care ignoră tehnologia.
Mulţi adolescenţi au afirmat că prin intermediul internetului ajung să discute pâna şi probleme serioase. Unii îşi descoperă prietenii de care au nevoie, alţii îşi găsesc iubirea. Aşa că, atâta timp cât păstrezi balanţa între viaţa reala şi cea virtuală, internetul nu va fi duşmanul tău.
Şi totuşi…
O preocupare ce aparent este considerată inofensivă de părinţi, poate lăsa de cele mai multe ori semne adânci pe viitorul copiilor. Cei dependenţi de Internet ajung să se izoleze, devin violenţi, nu mai ştiu să socializeze, pierd contactul cu realitatea si nu numai. Ne aşteaptă o generaţie straină de limba română, caracterizată de violenţă, deficit de atenţie, imposibilitatea de a deosebi irealul de real şi de a comunica cu cei din jur.
Pericolul din spatele „siguranţei”. Mulţi dintre părinţi, multumiţi de faptul că Internetul le ţine copiii acasă, într-un loc sigur, ferit de pericolele de pe străzi, îi cataloghează ca fiind cuminţi însă nu coşstientiezează pericolul. „Unii confundă virtualul cu realitatea, se izolează intr-o lume a lor, o lume care nu este reală. Nu mai ştiu să comunice, pierd contactul cu realitatea”, „unii scriu mai bine la tastatura decât de mână”, „internetul poate da dependenţă, unii copii pleacă la culcare din faţa calculatorului şi când se trezesc, primul lucru pe care îl fac este să deschidă calculatorul. Cât de conştienţi suntem de acest pericol şi când trebuie să punem punct pentru a nu se ajunge la dependenţă?
1. Fizicul nu scapă neafectat. Statul prelungit în faţa calculatorului îşi pune amprenta nu doar pe psihicul copilului ci şi pe fizic. Copiii se pot trezi cu probleme precum obezitatea şi o pozitie incorectă a corpului. „Sunt şi o serie de probleme fizice ce pot fi date de sedentarism. Stând foarte mult pe scaun pot aparea probleme în ortostatism şi faptul că mănâncă mereu câte ceva în faţa calculatorului creşte riscul de a duce la obezitate”,
O altă părere:
Odată ce-ţi trasferi online prieteniile, le poţi considera ca şi pierdute.
Procesul este însă mai indelungat: mai întâi comunici mai mult pe e-mail decât faţă în faţă sau prin telefon cu prietenii tăi. Apoi treci la “mesageria instant” sau SMS-uri. In fine, te “împrieteneşti” pe Facebook şi incepi sa-ti comunici gândurile şi stările prin Twitter.
Toate aceste reţele sociale ar fi trebuit să ne apropie. Din anumite puncte de vedere chiar s-a şi întâmplat aşa. Mulţumită Internetului, mulţi dintre noi şi-au reintâlnit colegii din şcoala generală şi liceu, au făcut schimb de fotografii şi s-au apropiat de persoane cu care nu şi-ar fi imaginat o prietenie în viaţa reală. Este însă şi un pericol în toată această împrietenire generală pe Net: dacă nu suntem atenţi, interacţiunile noastre ne pot dăuna în relaţiile din viaţa reală.
Tot mai multe persoane suferă o reacţie de respingere a Facebook-ului şi a multor alte reţele de socializare. Când constaţi că cei dragi, care susţin că nu au o clipă liberă să pună mâna pe telefon să te sune, petrec ore în şir pe Facebook pentru a încărca albume cu fotografiile copiilor şi petrecerile la care au participat, trimiţând în stânga şi-n dreapta chestionare şi punându-şi drept “status” fraze fără sens, glumiţe nesărate sau ultimele feluri de mâncare îngurgitate, începi să-ţi pui probleme.
Una din probleme este felul în care conversăm. Tastarea unor mesaje lasă mult de dorit în ceea ce priveşte transmiterea mesajului corect, acestuia îi lipsesc nuanţele care pot fi date doar de inflexiunile vocii şi limbajul corpului.
Mai sunt însă şi alte probleme. Ceea ce spunem, şi nu neaparat cum o spunem, ne dă peste cap relaţiile. “Ma gândesc la vacanţa” – este un “status” pe care 80% din prietenii de pe Facebook şi-l vor posta, la un moment sau altul,într-o formă sau alta.
Grasu Mădălina XI-a F
Aproape toţi noii fumători sunt copii!
În fiecare zi, 3000 de adolescenţi încep să fumeze ! Mai mult de 3 milioane de adolescenţi, sub 18 ani, folosesc tutunul. Părinţii trebuie să lupte cu toată fiinţa lor să-i întoarcă pe copii de la fumat!
Dacă vreun răufăcător i-ar urmări pe copiii voştri ca să le facă rău, i-aţi proteja ?!? Bineînţeles că da ! Întotdeauna părinţii îşi protejează copiii. Adevărul este că industria tutunului aleargă disperată după copiii şi dacă voi nu faceţi ceva ACUM ca să o opriţi, această nenorocire îi va ajunge şi pe copiii voştri ! Este o realitate binecunoscută faptul că toate companiile de tutun sponsorizează multe competiţii sportive şi concerte rock la care participă tinerii ! Reclamele tutunului seduc prin vraja fumatului !
IMPORTANŢA UNUI MODEL
Ce puteţi face voi, părinţii ?!?
Luaţi atitudine şi protejaţi-i pe copiii voştri de acest obicei, la care mai mult de o mie de americani “renunţ
ă” în fiecare zi, din simplul motiv că sunt înmormântaţi în cimitire !
Mai întâi, fiţi voi înşivă un model ! Arătaţi că sunteţi un model de obiceiuri bune, VOI ÎNŞIV, NEFIIND FUMĂTORI !
Des întâlnita metodă: “Fă ceea ce-ţi zic şi nu ceea ce fac !” nu va avea absolut nici un efect !
Copiii nu iubesc deloc făţărnicia şi vor copia în mod natural comportarea părinţilor!
Dacă fumezi şi dacă ai încercat mai demult să te laşi de fumat, încearcă din nou şi din nou, până vei avea succes ! Mulţi oameni trebuie să încerce de multe ori, înainte de a nu mai fuma si de a rămâne nefumători ! Nu numai tu vei beneficia din această acţiune, dar se va îmbunătăţi şi sănătatea familiei tale, pentru că s-a demonstrat faptul că fumul de tutun face rău chiar şi nefumătorilor care sunt expuşi la el (aşa numitul fumat pasiv).
EDUCAŢI !
Printre efectele dăunătoare enumerăm : creşterea pulsului, creşterea oxidului de carbon în sânge, scăderea oxigenului, riscul mare de reducere a capacităţii pulmonare, tusea, creşterea congestiei sinusurilor, greutatea în respiraţie, oboseala şi riscul crescut pentru boli cum ar fi emfizemul pulmonar şi cancerul pulmonar. Fumatul are un efect de uscare a tenului şi îmbătrâneşte pielea !
Respiraţia, părul şi hainele fumătorilor, au un miros urât.
FĂRĂ FUM DE TUTUN …
Să nu aveţi scrumiere în casă ! De fapt, puneţi un semn pe uşa de la intrare: “FUMATUL INTERZIS !
” Dacă sunteţi întrebaţi: “Vă deranjează dacă fumez ?!?”, răspundeţi simplu “Da, bineînţeles că mă deranjează !
”La restaurante întrebaţi de locuri pentru nefumători !
ŞTIAŢI CĂ …
1. Numărul minutelor pentru fumatul unei ţigări este egal cu numărul minutelor cu care îţi scurtezi viaţa
2. Fumând un pachet pe zi, se ajunge la 1000$ pe an pentru ţigări ! Cu aceşti bani se pot cumpăra multe haine şi chiar o maşină
3. Un pachet de ţigări pe zi este egal cu două pahare de chimicale care cauzează CANCERUL !
4. Un om inteligent, care doreşte să trăiască, va fi oare de acord ca în deplină cunoştinţă de cauză să înghită chimicale carcinogene şi în acelaşi timp să şi plătească pentru ele ?!?
5. Fumatul distruge gustul pentru hrană !
6. Fumatul are efecte grave şi rapide chiar în câteva secunde ! Să vedem care este rezultatul inhalării doar a unui singur fum dintr-o ţigară : creşterea bătăilor inimii şi a tensiunii arteriale, creşterea cantităţii de oxid de carbon în sânge, concomitent cu descreşterea cantităţii de oxigen !
7. Fumatul ucide mai mulţi oameni în fiecare an decât SIDA, accidentele de automobil şi de avion, alcoolul şi armele, toate adunate la un loc !
8. Fumatul este UN OBICEI URÂT ! Cine vrea să vadă un adolescent drăguţ transformat într-un dragon care scoate fum pe nări ?!?
9. Dinţii tăi se vor îngălbeni şi vei avea zbârcituri în jurul gurii !
10. Din cauza tutunului, respiraţia ta va mirosi urât, la fel şi hainele tale !
11. În ziua de azi, fumatul nu mai este considerat ca ceva bun sau sofisticat ! 1. De fapt, mulţi îl consideră ca fiind o nebunie ! Astăzi NU mai este la modă să fumezi, ci SĂ FII ATLET ŞI ÎN FORMĂ !
12. Omul robust, pe care îl vedem în reclamele Marlboro, a murit de cancer pulmonar LA NUMAI 51 DE ANI !
Sursa : REVISTA “VIAŢĂ ŞI SĂNĂTATE
Materiale culese si organizate de clasa a IX-a F
Adolescenţi în 2010 ?
Cum e să fii adolescent acum…în zilele astea ???
Pot spune că e destul de simplu…poate chiar plictisitor…uneori frustant. Ca să fiu sinceră, mă bucur că m-am născut acum şi nu în timpul comunismului ca părinţii mei…nu cred că aş fi rezistat pe timpul ăla pentru că abia acum îmi dau seama că sunt depedentă de unele chestii cum ar fi: tv-ul, computerul, internetul şi multe alte chestii care pe timpul părinţilor mei nici măcar nu existau.
Pot spune că sunt norocoasă că m-am născut mai târziu şi am ajuns să prind vremurile acestea…unii poate vor fi şocaţi de ceea ce scriu aici, dar asta e adevărul: Ce criză financiară??? Sincer nu cred că pe noi adolescenţii ne deranjează aşa de mult această criză! De ce? Ei bine pentru că oricum niciodată nu am dispus de banii noştri proprii ci dimpotrivă; părinţii au fost şi sunt cei care întotdeauna ne-au sponsorizat. La părinţi poate că se simte, dar la noi adolescenţii…MAI PUŢIN!!!
Aşadar e bine să fii adolescent în zilele astea deoarece dispui de o grămadă de chestii interesante, o multitudine de opţiuni…poate singurul dezavantaj ar fi acela că vârsta adolescenţei e o vârstă a incertitudinii, o vârstă a cunoaşterii…
David Petronela a-X-a F
**************************************************
Adolescent în 2010 ?
Dificil…dificil de scris pe o coală de hârtie ce înseamnă să fii adolescent astăzi, într-o lume în care parcă totul se întoarce din ce în ce mai mult cu susul în jos. Dificil de trăit la 16, 17 ani. De ce dificil? Ei bine, ştim oare, cum să facem faţă tuturor provocărilor ce ne “sar” în drum? Revistele şi cărţile cu şi despre problemele tinerilor ne arată cum să le ocolim, dar oare nu ştim toţi că practica e ceea ce ne omoară??
Da, am 17 ani, şi da, îmi iubesc vârsta, atâta timp cât ştiu cum să fac faţă provocărilor ce se ivesc şi ştiu cum să mă bucur de clipa prezentă. Ştim cu toţii că sunt momente, mai ales la această vârstă, în care îţi vine să “să-ţi iei lumea în cap”, să faci tot ce vrei, să nu-ţi asculţi părinţii şi să vii târziu acasă, sperând ca tata să fi adormit şi ca mama să nu te pârască lui.
Cred că e inutil să menţionez aici plictisitoarele noastre probleme, că, dehh, “…voi nu aveţi probleme ?! ”Da’ de unde ! Probleme sunt, doar că trebuie să ştii cum să “fentezi” viaţa, să sari peste probleme, şi să te bucuri de viaţă…”
Sipoş Ana a-X-a F
***************************************
A real mess up!
Suntem poveşti de oraş. Ne plimbăm cu viteză printre clipe, zile, minute, ore, săptamâni, luni, ani. Suntem generaţia căştilor în urechi cu volumul muzicii la maxim. Generaţia oamenilor digitali. Tu cum mai arăţi la faţă? Semeni cu poza de la avatar?
Nu ştim ce ne uneşte.Nu ştim de ce luăm tot ce ni se oferă, chiar dacă uneori merităm mai puţin. Nu întrebăm de ce. De ce am întreba de ce…. tu ai întreba de ce?
De ce tindem să credem în linkuri de hi5, de youtube, de bloguri? Ne place să credem în prescurtările de pe messenger şi în pozele modificate, cuvinte spuse uşor, înţelese greu, aproape imposibil.
Suntem reci, inumani şi furioşi în jumătate din timp, iar în cealaltă jumătate de timp dormim doar ca să ne trezim.
Ne grăbim pentru ca mai târziu să avem ce regreta, timp irosit, oameni uitaţi, amintiri neplăcute…
********************************
Să fii născut şi să-ţi trăieşti adolescenţa în aceste timpuri poate prezenta nenumărate avantaje pentru că trăim într-o societate mult mai avansată, din punct de vedere material, din punct de vedere tehnologic, din orice punct de vedere, numai spiritual nu. Din acest punct de vedere prefer să-mi fi trăit copilăria cu ceva ani in urmă.
Pintilie Sânziana a X-a F
*************************
Ce draguţ! Adolescent în 2010.
Uite ce simt eu. Hm…e interesantă adolescenţa. De ce ? Pentru că e o perioadă în care îţi clădeşti cele mai de bază obiceiuri, te formezi şi îţi clădeşti o bază solidă pentru viaţă. Sunt câteva lucruri pe care probabil toţi ado
lescenţii simt acum.
Mă simt rebel! E tare! Un lucru foarte des întâlnit; profesorii îţi spun să faci ceva, parinţii îţi spun să faci ceva, tu vrei să faci alta. Şi nu vorbesc despre proverbiala lene, proastă creştere, anxietate. Pur şi simplu ai total alte obiective şi pasiuni pe termen lung pe care simţi cu tărie că vrei să le împlineşti. În schimb când te trezeşti cu peste 9000 de exerciţii plictisitoare, portofolii….simţi că nu prea ai timp. Ce e drept, e şi vina adolescentului. Personal pot să-mi aduc aminte atâtea zile în care am vegetat în faţa calculatorului şi am pierdut vremea. Viaţa e frumoasă, totuşi dacă ştii să gândeşti cum trebuie şi să fii atât de tare încât să treci peste toate prostioarele pe care le aruncă mintea în calea ta, tot felul de motive pentru care nu poţi să faci X sau Y lucru. Până la urmă, ideea e pur şi simplu să te încăpăţânezi şi să mergi înainte încrezător.
Oricât de mult ar spune unii profesori că pierdem vremea în cluburi şi baruri, eu o consider o componentă deosebit de importantă în dezvoltarea mea personală. Degeaba eşti o persoană hiperanalitică, care intelectualizează totl dacă ajungi pur şi simplu să nu poţi să laşi totul deoparte, să socializezi şi să fii fericit. Nu pot să mă împac prea bine cu ideea că până în clasa a-12-a trebuie să stau şi să învăţ, să nu mă distrez şi să mă dezvolt în alte secţiuni ale personalităiţi, iar apoi la facultate să fiu fericit…nu merge….
În plus, foarte critic e să-ţi formezi o personalitate, o IDENTITATE proprie. E super simplu să te uiţi la reclame şi să îţi doreşti cine ştie ce, să asculţi ce spun părinţii şi să faci chiar asta. Tu nu eşti portofelul tău, tu nu eşti obiectele din camera ta, tu nu eşti carnetul tău de note. Fii ambiţios, fericit şi hotărât !!!
******************
Cu toţii ştim că adolescenţa este vârsta când vrem sa atragem atenţia, să ieşim din anonimat.Fiecare dintre noi încearcă să îşi formeze propria personalitate, să o consolideze, să işi creeze un cerc de prieteni, hobby-uri, obişnuinţe, etc. Încercam să ne facem cunoscuţi valorificându-ne fiecare talent. Unii pictează, alţii cântă, unora le place fotografia, sau blog-ăritul.
Ce înseamnă să fii adolescent în 2010? De la fiecare generaţie la alta se pot observa schimbări majore de comportament, mentalitate, obiceiuri şi moduri de petrecere a timpului liber. Spre exemlu, dacă comparăm generaţia părinţilor noştrii, şi generaţia noastra, noi, adolescenţii zilelor noastre ne gândim:” Nu aveau inernet, calculator, telefoane, cum se distrau ??” Adolescentul anului 2010 este ”pc-addicted”, îşi petrece o foarte mare parte din zi cu ochii în calculator, preferă să stea în spatele unui monitor, cu o identitate falsă, într-un mediu fals, chat-uind cu persoane pe care nici nu le cunoaste şi care probabil, la rândul lor , nu sunt cine pretind a fi.
Delea Georgiana a XI-a F
Rebelii de azi
“Am crescut după ritmul străzii”
“Rockul este muzica de azi şi de mâine.”
Se mai poate continua cu alte zicale ale tinerilor de azi. De fapt, întrebarea prinicipală este: cine suntem noi? Pur şi simplu rebelii de azi. Ce mai contează o pedeapsă aruncată de părinţii tăi? Ce mai contează că în fiecare zi se pierde sânge pe stradă? Nimănui nu-i mai pasă. Dar să nu ne abatem de la subiect pentru că putem oricum să forţăm nota şi să zicem sute de lucruri.
Să ne limităm la un simplu adolescent. Se trezeşte dimineaţa chiar şi la ora 6 pentru a merge la institutul numit şcoală. Desigur că acolo, pe lângă învăţat, mai trage şi un chiul. Nu e ceva neobişnuit. Ba din contra. E esenţial pentru rutina zilnică. Dar să continuăm. După ce-şi petrece cele 6-7 ore pe aici, se hotărăşte să mai viziteze şi un prieten, poate o ţigară,ceva. Cu micile căşti în urechi şi volumul dat la maxim, se delectează cu muzica de azi: Rock, Rapp şi cine mai ştie ce. Sunt atâtea din care poate alege.
Desigur că în aceşti rebeli există şi o latură foarte ascunsă, undeva unde nu mulţi o găsesc. Unul e foarte talentat la chitară şi îşi face planuri de viitor înfiinţând o trupă sau poate altul e foarte talentat la desen şi vrea să se exprime din ce în ce mai mult prin micul lui hobby. Există “n” cazuri.
În mica noastră plimbare pe stradă pe care o facem în acest moment, observăm tot felul de adolescenţi. Observăm Rockeri pletoşi, sumbri şi totuşi cu un aer blând în ciuda ţinutei salei skaterii, dragii noştri sportivi care se exprimă prin “jocul plăcii” şi câte un rapper.
În jurul tuturor persistă totodată şi ignoranţa. Dacă întrebi în acest moment pe unul dintre ei despre ceva anume, te va privi plictisit şi te va ignora de parcă nici nu ai exista şi îşi va continua mica expediţie împreună cu restul găştii sale. Dacă o luăm mai logic, putem spune că a doua sa familie este anturajul.
Mai există şi iubirea. Doar nu credeaţi că am uitat? Îţi înşeli iubita sau iubitul ? Tot ţii la ea/el. E ceva esenţial în viaţa oricărui om şi desigur în cea a unui adolescent. Îi privim cum merg de mână prin parc. Ce porumbei drăguţi!
De fapt, eu nu voi contrazice pe nimeni prin tot ce am spus. Ca orice adolescent, nu-mi pasă de alţii, de ziua de mâine sau de faptul că a doua zi voi avea un test surpriză la chimie. Prefer să nu-mi umplu capul cu ceva nefolositor şi să mă îndrept cu paşi mari spre drumul din faţa mea. Ştiu că acolo, undeva la capăt, mă aşteaptă cineva sau ceva şi asta e tot ce contează.
Chiar îţi mulţumesc că ai avut atâta răbdare să te informezi de realitatea care te înconjoară. Eu sunt mulţumită, pentru că în mare măsură îmi place. Aceştia sunt adolescenţii din 2010, rebelii de azi.
Iolanda Grecu a IX-a E
-
-
-
-
-
-
Flickr Photos
More Photos -
comentarii
Gabriel Gabe on Dragoste adevarată zorro20 on NR.1 IMNUL REVISTEI - Zia… on IMNUL REVISTEI Lansare revista - Zi… on Lansare revista annazambeste on NR.1
